Related Articles
Penultimul film al ediției din 2024 a festivalului Izanagi a fost Ghost in the shell 2: Innocence.
Spre deosebire de Digimon adventure 02: The beginning la care am intrat neofit, aici am fost bazat, că știam cu ce se mănâncă acest univers.
🎬 Ghost in the shell 2: Innocence – Premisă 🕮
Suntem în anul 2032 și Batô, îl știți din primul Ghost in the shell, un detectiv șmecher din brigada antiteroristă Public Security Station 9, se pricopsește cu un caz de crime multiple care au un numitor comun.
Un tip aparte de femelă robot care are niște organe suplimentare, și nu mă refer la creier, o ia razna și exemplarele din această versiune încep să-și căsăpească stăpânii (toți bărbați, v-ați prins la ce erau folosite?).
Alături de noul său partener, Togusa, detectivul pornește o investigație ce se va dovedi greoaie pentru că indiciile sunt puține, dar cadavrele multe.
Ah, de ce are un nou partener? Ei bine, pentru a afla răspunsul trebuie să vedeți primul film.
💭 Ghost in the shell 2: Innocence – Comentariu 🍿
Inevitabil, că-i în natura umană, fac comparații cu fratele mai mare și de aici rezultă că producția de față este diferită în sensul că se concentrează mai mult pe partea detectivistică.
Este un thriller noir polițist matur, chiar tenebros pe alocuri, dar nu în totalitate sugător de amuzament deoarece există și momente mai luminoase, special create pentru a destinde audiența.
Dar despre ele mai târziu, acum suntem chemați la datorie să descoperim misterul din spatele acestor omoruri fioroase care sunt finalizate deloc fericit, că și ginoizii se sinucid.
Mă rog, fiind vorba de creaturi artificiale, fără suflet și fără conștiință, mai potrivit ar fi că se autodistrug.
Hm, oare? Vă las pe voi să decideți ce expresie poate fi utilizată în contextul din film.
Deși am fost un pic bosumflat că nu are atât de multă acțiune furibundă ca în primul film, mi-a trecut repede supărarea deoarece nici în Ghost in the shell n-a fost acțiunea punctul forte, ci povestea.
Iar cea de aici este și ea captivantă, inteligentă și cu un fir narativ extrem de bine țesut.
Bine, m-aș fi putut lipsi de avalanșa de citate filozofice, că mi ți l-au pomenit pe Confucius de s-a făcut ventilator în mormânt.
Sunt trântite prea multe replici preluate din oratoria marilor gânditori, unele dintre ele lipsite de sens și chiar redundante și de un sofism copilăresc ridicol.
Plus că le mai și repetă pe unele dintre ele să fie scenariul sigur că le-am priceput. Dar nu este neapărat un mare impediment în vizionarea filmului.
De fapt, pare-se că laitmotivul producții este repetiția deoarece de câteva ori avem același lucru prezentat o dată și apoi repetat de două ori.
Și nu mă refer doar la piesa senzațională care mi-a făcut sufletul cioburi atât prin versuri, cât și prin linia melodică, dar și la o anume secvență care inițial mi-a dat dureri de cap.
Când am fost pus în fața unor asemenea stratageme scenaristice am fost destul de bulversat deoarece nu-mi dădeam seama ce vrea animația de la viața mea și mă uitam cam chiorâș la ecran.
În schimb, după ce se lămurește enigma, și de asta am scris că povestea este bine închegată, am rămas cu gura căscată deoarece totul s-a pupat cum trebuie și am priceput la final replici spuse la început cărora nu le-am acordat cine știe ce importanță.
Dacă pe partea filozofică-meditativă rupe norma, fiind densă din acest punct de vedere, în schimb acțiunea are câteva lacune și nu este atât de prezentă pe cât mi-aș fi dorit.
Că este în continuare violentă, rupătoare de membre și pulverizatoare de capete, nimic de comentat, că Batô când intră în modul turbo nu are mamă, nu are tată, trage de 100 de ori și apoi mai aruncă și câte o întrebare dacă mai are cui.
Doar că-i cam puțintică, aș fi dorit ceva extra, un desert în plus să mă satur satisfăcut.
Ah, și aici dispare partea senzuală prezentă în Ghost in the shell înlocuită de o senzație de disconfort, chiar stânjeneală, ca urmare a modului în care se prezintă anumite personaje inanimate.
Ca elemente de noutate pot spune că avem două.
În primul rând stilul animat este unul actualizat, aici și-a vârât coada și CGI-ul 3D care împrospătează imaginea și o aduce la standarde moderne, pelicula prezentându-se foarte bine la nivel vizual.
În al doilea rând este introdus un companion adorabil pentru Batô, ceea ce naște o drăgălășenie molipsitoare generatoare de încălzire spirituală.
Plus că din combinația dintre durul detectiv și pufosul său amic rezultă și câteva glumițe, nu exagerat de amuzante, dar suficient de reușite care m-au făcut să crăp niște zâmbete pe buze.
🏆 Ghost in the shell 2: Innocence – Verdict 👍 sau 👎
Este un film care se concentrează mult pe aceeași idee ca precursorul său, scoțând în evidență o groază de dileme etice cărora ar trebui să le acordăm mai multă importanță dacă vrem să ne jucăm în groapa de nisip a creației.
Cu o atmosferă întunecată, lipsită de prea multă speranță, presărată când și când cu câte o oază ilară, animația de față este una mortal de serioasă, un aspect îmbucurător pentru mine.
Și, fără să divulg informații cruciale, a reușit să mă împungă cu câteva săgeți înmuiate în imprevizibilitate care m-au scuturat bine de tot.
Ce-i drept, nu l-am găsit atât de incitant la nivel intelectual ca primul, poate și pentru că le-am văzut sudate și am simțit niscai deja vu pe la cerebel.
Ce a pierdut la originalitate să zic că a câștigat la emoții și vizual, dar nu pot să-l pun pe picior de egalitate cu Ghost in the shell, care rămâne o producție de referință în genul anime, și nu numai.
Așa că acestei pelicule am să-i cumpăr 8 pungi cu mâncare uscată, 8 pungi cu mâncare uscată, 8 pungi cu mâncare uscată.
(4 / 5)
