Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Eram pregătit să urmăresc alt film pe Netflix când mi-a făcut cu ochiul Era ora.
Nu, nu-i românesc, deși titlul acolo duce cu gândul, ci italian, tradus pe engleză ar veni Still time.
🎬 Era ora – Premisă
Dante (Edoardo Leo) este în culmea fericirii, fiind ziua lui de naștere.
Împlinește rotunda vârstă de 40 de ani și celebrează această aniversare alături de consoarta Alice (Mario Sgueglia) și cei mai buni prieteni.
Aburii alcoolului își cer tributul și Dante se bagă la somnic.
Când se trezește, hopa, mare surpriză, este tot ziua lui de naștere.
V-ați gândi că-i alt film de genul Groundhog day sau Happy death day (că-i tot cu o aniversare), cu repetarea aceleiași zile.
Și ați avea dreptate, dar doar parțial.
Asta pentru că Dante experimentează aceeași zi de naștere doar că de fiecare dată cu un an în plus.
Da, la câteva ore el îmbătrânește cu durata de revoluție a Pământului în jurul Soarelui.
💭 Era ora – Comentariu 🍿
Ce pot să zic din start este că filmul nu-i original, el fiind un remake sau un „tratament‟ bazat pe producția Long story short, o peliculă apărută cu un an înainte pe care nu am văzut-o.
Dar dacă am apucat să urmăresc Era ora, asta e, acum disec acest film.
Nu mai este cazul să pierd timpul cu amănunte neimportante, pentru mine Era ora este un film tulburător ca urmare a construcției sale care mi-a împărțit sentimentele în două tabere.
Pe de o parte avem comedia inerentă unei asemenea situații inedite, cu Dante surprins de cursul vieții sale pe care nu și-o amintește, deși este clar că o trăiește.
Stadiul incipient al filmului este unul ilar, aici umorul este generat de nenumăratele ipostaze ciudate în care Dante se regăsește.
La fiecare salt temporal se trezește cu alte și alte personaje pe cap despre care nu are habar și cu schimbări drastice în existența ta cu care nu este familiarizat.
Pe de altă parte intervine mai târziu și drama care sosește la pachet cu aceeași situație pentru că anii trec și oamenii îmbătrânesc.
Nu este cazul să dau cu acatiste să vă fac să înțelegeți despre ce este vorba.
Însă Era ora este tare perfid cu spectatorul, dar folosesc acest peiorativ în sens pozitiv.
Nu ne explică deloc cauza bizareriei prin care trece Dante așa că al meu creieraș era tare confuz, că până și numele personajului poate avea ceva conotații literare.
Aș fi vrut să râd în hohote la pățaniile lui Dante dar, în același timp, nu eram convins că era de bun simț să o fac.
Asta pentru că nu știm dacă experiența stranie prin care trece Dante este o încercare la care îl supune vreo Divinitate pentru a înțelege ce este cu adevărat viața sau suferă de o boală care îi afectează memoria.
Indiferent de răspuns un lucru este clar, pe mine Era ora m-a bulversat total pentru că mi se pare unul dintre cele mai bune filme despre efemeritatea vieții care trece pe lângă noi în timp ce suntem ocupați cu altceva.
Nici nu este cazul să ne prezinte ce se petrece în celelalte 364 de zile pe care Dante nu și le amintește pentru că tocmai aici rezidă mesajul transmis.
Sunt zile consumate de pomană cu lucruri care nu au importanță pentru sufletul nostru, ne afundăm în muncă sau irosim timp cu chestii irelevante cu care ne împovărăm degeaba.
La un moment este pomenit un proverb al lui Dalai Lama care a tăiat în carne vie pentru că este una dintre cele mai la obiect și deschizătoare de minți ziceri pe care le-am auzit:
„Sunt două zile pe an în care nu poți face nimic: ieri și mâine‟.
De fapt, zicala este aceeași cu Carpe diem, trăiește clipa de acum pentru că nu se știe ce se va întâmpla mâine.
Deși răvășitor și copleșitor prin simplitatea poveței, noi, umanitatea în general, nu băgăm de seamă sensul acestor cuvinte și când ne trezim deja este prea târziu și regretele sunt de pomană.
Au fost câteva situații în care nu mai voiam să urmăresc filmul, aveam tendința să îl opresc un pic să îmi revin, pentru că știam ce urmează și nu credeam că pot trece cu bine respectivele scene.
Poate că sufletul mi s-a moleșit pentru că Era ora m-a terminat psihic, dar în același mi-a deschis și ochii și a tras un mare semnal de alarmă.
Nu vă mințiți că ați fi cumva diferiți de Dante pentru că toți ne regăsim în aceeași situație, suntem preocupați de nimicuri inutile și nu mai dăm importanță la ceea ce contează cu adevărat.
Și sunt 100% că am dreptate, că dacă sunteți aici să citiți aceste cuvinte înseamnă că nu faceți altceva decât să QED.
🏆 Era ora – Verdict 👍 sau 👎?
Este un film care te face, după vizionarea lui, să-ți îmbrățișezi părinții, copiii, soțul/soția pentru că mesajul este unul profund și autentic.
Atât de bine reușește să transmită ce are de transmis încât o bună bucată din film am stat cu lacrima în colțul ochilor așteptând un deznodământ de care mă temeam.
Combinația asta de jovial lejer generat de situațiile trăsnite pe care le trăiește Dante cu dramatismul terifiant născut din sumbrul nucleului narativ a generat un film care m-a rupt.
Pur și simplu m-a rupt.
Aici a contribuit și piesa titulară, Only you de Erio.
După ascultarea ei cele mai multe balade de jale par acum dansuri de nuntă.
Pe scurt, Era ora este un giuvaier de film.
Sper să nu fie nimeni nevoit să piardă 10 aniversări pentru a înțelege mesajul simplu și înduioșător al lui Era ora.
(5 / 5)
Buna ziua,
Numele meu este Ruben Vieira, cumpărător media la ONRUNADS.
Suntem interesați să plasăm un banner pe site-ul dvs. și am dori să știm dacă sunteți interesat să primiți propunerea noastră?
Așteptăm răspunsul dvs.
Cu stimă,