Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Pornesc maratonul meu prin Gotham City și încep, cum altfel, cu Batman – The movie, prima aventură pe marele ecran a justițiarului mascat contemporan. A nu fi confundat cu Zorro, de asta am scris contemporan.
Adam West este Bruce Wayne, dar și alter-ego-ul său, Batman. Ziua face bani grămadă, noaptea prinde criminali cu grămada, ajutat de partenerul său de nădejde Robin (Burt Ward).
Duo-ul dinamic își face treaba cum nu se poate mai bine, atrăgându-și simpatia locuitorilor din Gotham City, dar și admirația forței polițienești care, la cel mai mic semn de poticneală, luminează cerul cu semnul lui Batman, chemându-l la treabă.
Însă lucrurile se complică în momentul în care deasupra lui Gotham City planează, de fapt, corect ar fi în adâncurile oceanului mișună, o amenințare teribilă care va pune la grea încercare capacitatea lui Batman de a face față unor multipli adversari.
Pe vremea în care Marvel încă era în scutece când vine vorba de o echipă de răufăcători în filmele sale, Batman – The movie adună pokerul suprem de antagoniști, deoarece liliacul uman are de înfruntat Muntele Rushmore al răufăcătorilor săi, Catwoman (Lee Meriwether), Joker (Cesar Romero), The Penguin (Burgess Meredith – Rocky) și The Riddler (Frank Gorshin).
Primul lucru care m-a surprins la film a fost faptul că m-a scutit de povestea tragică a morții părinților lui Bruce. Culmea, taman în primul film se sare peste treaba asta. Dar este de înțeles, filmul a fost lansat la jumătate de an după startul serialului omonim, putând fi considerat un intermezzo al primului sezon.
Eh, ce ar fi de povestit despre această producție apărută în 1966?
Filmul adoptă ruta lejerității, fiind mai mult o comedie decât un superhero movie serios, așa cum suntem obișnuiți acum în ceea ce-l privește pe Batman. Se observă asta din faptul că acțiunea are loc mereu pe timp de zi, nu ca acum, când Batman iese în mare parte doar noaptea la vânătoare de criminali.
Aici Batman este jovial, cu glumele la purtător, nu prea serios, deloc încruntat, dar pus pe treabă când vine vorba să sară în ajutorul oamenilor. Nu are vorba grunjoasă, de zici că te șlefuiește cineva pe timpan, Adam West având o retorică guralivă plăcută urechii.
Filmul este unul năzdrăvan și hazliu, ceea ce înseamnă că-i mult prea campy (din lipsa unei traduceri pertinente), poate aș putea scrie că-i foarte kitchos. Nu știu dacă așa s-a vrut a fi sau acelea erau timpurile, dar Batman – The movie este țintit mai mult spre adolescenți decât spre oameni maturi.
Ca atare, acțiunea este ridicol de cartoonish, totul este foarte colorat și zurliu, fiind mai mult o serie de gaguri a la Benny Hill decât ceva serios demn de un Batman supărat pe lume.
Deși mă împinge dracu`, n-o să iau la persiflat tehnica rudimentară din film, cu aparate cu denumiri sofisticate folosite câte o singură dată, precum super separatorul molecular de praf, și care arată toate butucănoase și pătrățoase. Și nici de efectele speciale (care efecte speciale?) nu voi comenta, pentru că sunt ridicole, multe scene în mișcare (în barcă, în mașină, pe motocicletă) fiind filmate în studio cu un ecran în spate pe care erau derulate imagini din natură. Este totuși 1966, astea erau posibilitățile pe atunci.
Însă dincolo de aspectul tehnic de mult perimat, Batman – The movie este un caraghioslâc de film, cu un scenariu mult prea lejer și fără mare interes pentru dezvoltarea unei povești captivante.
Ideea în sine este zguduitoare, cine n-ar vrea un film cu Batman dând-o parte în parte, simultan, cu cei 4 inamici clasici ai săi? Dar aici vine și una din marile probleme ale filmului, în afară de mici excepții, cei patru sunt prezenți în comportament doar cu numele, mai o ghicitoare acolo, mai un gadget aviar dincolo, mai un puurrrrrrrfect aici, mai o poznă acilișea, nu prea îți dai seama decât din costumații cine-i cine.
Totul se rezolvă prea lejer, cimiliturile sunt descifrate instant de Batman, de nici nu apucam să le citesc pe îndelete, unele situații periculoase sunt finalizate prin coincidențe absurde, atât de absurde încât mă făceau să râd, iar răufăcătorii sunt mai mult caricaturi ale personajelor pe care le știu din filmele mai recente.
Recunosc că mi-a fost greu să urmăresc acest film, având mintea setată pe reacții pavloviene întipărite de producțiile recente cu Batman, dar am făcut un efort și l-am vizionat cap-coadă. Este mai mult un film de matineu, de sâmbătă dimineața când n-ai ce face și dai drumul la TV și nimerești peste comicăria asta.
M-au amuzat cât de cât glumele care puneau „bat” în fața oricărui cuvânt sau cearta infinită între cei 4 răufăcători, ba chiar m-a extaziat prezența lui Catwoman care-ți fierbe sângele la temperaturi înalte, deși abia dacă vezi un petic de piele de la gât în sus.
Costumele sunt vai mama lor, parcă preluate dintr-un cosplay sărăcăcios, decorurile sunt evident false, totul emană o jovialitate excesivă, aproape de parodie, dar cu toate astea nu m-am putut supăra prea rău pe Batman – The movie, pentru că este inocent în concepția lui.
Nu l-am luat în serios, altfel l-aș fi scufundat de nu mai ieșea la suprafață, dar nici nu pot să arunc cu mai mult de 6 bataranguri (batarange?) în direcția lui.
(3 / 5)
