Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
M-am prăvălit în viteză spre AIFF să urmăresc Asteroid City, că naiba știe, momentan, dacă va fi lansat acest film și în cinematografe la noi.
La câte nume mari apar pe afiș, nu era un film de ratat.
🎬 Asteroid City – Premisă
Într-un mic orășel prăfuit din USA plasat temporal în decada a șasea a secolului XX se adună multă lume pentru a asista la un eveniment astronomic și nu numai.
Localitatea se numește Asteroid City pentru că acolo, acum 5.000 de ani, a picat o bilă din cer care a devenit atracția principală a acelei zone.
Nu mă pun acum să vă înșir personajele că-s o grămadă, și nu exagerez, neexistând practic vreunul principal.
Printre participanți se numără un tată (Jason Schwartzman – Spider-Man: Across the Spider-Verse) cu patru copii ce tocmai au rămas făr` de mamă și o actriță (Scarlett Johansson – Jojo Rabbit) cu ceva notorietate cărată după ea.
Iar noi, privitorii, asistăm la dramele care vor avea loc pe parcursul celor trei acte ale acestei piese de teatru.
Ah, am omis cumva să menționez că tot ce vedem este o punere în scenă a unei piese?
Îmi cer scuze.
💭 Asteroid City – Comentariu 🍿
După groaznicul The French Dispatch din care n-am înțeles nimic sau l-am înțeles prea bine, mi-am cam pierdut încrederea în Wes Anderson.
Speram să revină la forma clasică de odinioară odată cu acest Asteroid City și parcă este un pas uriaș în direcția cea bună, dar scenariul tot mi s-a părut dezlânat și pompos.
Se simte de la o poștă că-i un film de-ale sale pentru că estetica inconfundabilă iese la înaintare încă de la primele cadre.
Din punct de vedere tehnic chiar nu am ce reproșuri să aduc acestei pelicule ce se vrea un omagiu închinat serialelor vechi din genul SF din perioada de început a televiziunii.
Paleta coloristică este când vibrantă, cu nuanțe saturate de-ți iau cu asalt ochii, când absentă, inundându-te doar cu o imagine spălăcită de un alb-negru granulat.
Fiecare cadru este atent ales, nimic nu este întâmplător, trebuie să apreciez minuțiozitatea cu care au fost construite decorurile, unele încărcate până la refuz de simboluri și „easter eggs‟.
La nivel vizual Asteroid City este un film care se pretează la multiple revizionări deoarece, oricât de cinefil ai fi și indiferent de cât de mult te concentrezi, nu ai cum să prinzi din prima toată iconografia (să îi zic așa) cu care ne împresoară imaginea.
Filtrele și cromatica folosite în post producție dau naștere unul film cu un pronunțat aer retro, aproape de basm.
Întreg filmul este un poem în mișcare, chiar un balet vizual grațios, și din acest punct de vedere cu siguranță merită urmărit.
Chiar și pentru a face schimb de notițe cu prietenii să discutați cine ce a prins din nenumăratele referințe și reverențe aduse altor producții.
În schimb, povestea lasă de dorit, Wes Anderson este prea Wes Anderson aici, simt că este închistat într-o cutiuță narativă prea mică și nu mai are loc de jonglat.
Aș vrea să-l văd ieșind din zona de confort, să încerce și altceva pentru că începe să devină previzibil și plictisitor marșând în aceeași direcție.
Cu fiecare film în plus parcă devine câinele care știe un singur truc și se dă de ceasul morții să te amuze în continuare, dar apelând la același giumbușluc, că de mai mult nu este capabil.
Efervescență vizuală, distribuție stelară și poveste scrântită, așa îl pot caracteriza succint pe Wes Anderson.
Aici parcă sunt prea multe personaje și fiecare primește bucata aferentă de glorie, adică o felie prea subțire, ceea ce transformă scenariul într-un ghiveci care nu are prea mult gust.
Când numele de pe poster umbresc firul narativ, când ele ies în evidență, nu povestea, înseamnă că undeva ceva nu funcționează cum trebuie.
Ce este drept, și trebuie să laud acest aspect, cum vizual fiecare cadru a primit maximă atenție, și la nivel narativ fiecare vorbă a fost concepută cu un gând anume.
Niciun cuvânt nu-i rostit de pomană, replicile mustesc de înțelesuri multiple, dialogurile dintre personaje sunt pe alocuri fascinante, dar per total ceva nu se îmbină cum trebuie.
Poate pentru că Wes Anderson și-a luat-o prea mult în cap sau nu are nimeni curajul să-l tragă de mânecă să-l atenționeze să revină un pic cu picioarele în lumea terestră, cert este că povestea din film este haotică.
Mă așteptam să fie excentrică, nu mai este cazul să menționez asta, dar nu atât de împrăștiată în multiple galaxii narative.
Sunt momente savuroase care strălucesc, nimic de zis, s-a râs binișor la film, nu în hohote, ci mai degrabă în chicoteli scurte, însă suficient pentru a-ți îmbujora fața.
Nu-i prea greu de sesizat că scenariul este gândit la milisecundă.
Abundă în subtilități delicioase și abordează o groază de teme sociale care sunt la ordinea zilei, făcând-o în stilul specific al regizorului/scenarist, adică unul acid și fâșneț.
Uneori pare a fi chiar premonitor (nu dau alte detalii) dar, și mă repet, parcă este ceva extraterestru în el care face o pronunțată notă discordantă și strică întreaga coeziune a poveștii.
În ceea ce privește actoria, și aici am rămas cu impresia că scârțâie, dar nu pentru că nu se pricep oamenii la interpretat partituri, Doamne ferește, departe de mine acest gând.
Buba rezidă în lista interminabilă de pe pagina de IMDB a filmului, sunt exagerat de multe vedete și nimeni nu primește suficient timp pentru a străluci cu adevărat.
Ăsta este dezavantajul de a avea jumătate din starurile de la Hollywood în film, unele nici nu își aveau rostul, sunt irosite de pomană.
Serios acum, care-i utilitatea de a avea nume precum Tom Hanks (Forrest Gump), Tilda Swinton (Memoria) sau Jeff Goldblum (Independence day) dacă doar aruncă 2-3 replici și apoi dispar din peisaj?
Știu că ăsta este stilul lui Wes Anderson, dar tot trebuie să-mi pun această întrebare.
Oricum, cei mai mulți dintre actori sunt cei familiari regizorului, că i-a tot folosit în filmele sale, un alt element care duce la o rutinare care o să tindă spre banalitate.
🏆 Asteroid City – Verdict 👍 sau 👎?
Dacă ar fi fost primul film văzut din portofoliul lui Wes Anderson cu siguranță aș fi rămas impresionat de toate aspectele acestuia.
Dar când deja am mai efectuat această călătorie foarte stilizată de mai multe ori, atracțiile nu mai sunt atât de apetisante.
Că vorba aia, de câte ori să te minunezi la văzul unei schele înfipte în mijlocul Parisului?
Prima oară rămâi uimit de cât de impunător este Turnul Eiffel, dar după vreo 4-5 vizite începi să realizezi că nu-i decât o construcție metalică urâtă care strică estetica arhitecturii orașului.
La fel simt și filmele lui Wes Anderson, sunt atât de diferite de restul, dar atât de asemănătoare între ele încât devin, la rândul lor, intercalabile.
Vreau să-l văd venind cu ceva proaspăt, că a început să mi se ia de acest stil repetitiv care nu mai are farmecul de odinioară.
Dacă stau bine să mă gândesc, cred că aș putea conchide că filmele sale fac parte dintr-o franciză setată în același univers.
Ori asta va duce la instalarea, la un moment dat, a rutinei, indiferent de cât de inteligent sau plin de simboluri este scenariul.
În mod cert este un film de autor, dar uneori și autorii se plafonează și trebuie să abordeze și alt stil pentru a da răgaz muzei să-și reîncarce bateriile.
Nu-i deloc rău, dar aveam așteptări mai mari de la Asteroid City, dar măcar am reușit să mai pricep câte ceva din el, așa că o să-i prind la piept 7 premii fistichii.
Poate când o să-l mai revăd, că sigur trebuie să fac asta, aprecierea mea pentru el va crește, dar momentan ăsta este verdictul pe care am aterizat din senin, la prima strigare.
(3,5 / 5)
O porcărie de film.Păcat de distribuție.Consider că doar snobii sau oamenii bolnavi la cabină pot să afirme că a fost un film bun.
Desi sunt de acord cu prima parte a comentariului, nu sunt cu a doua, nu as zice ca sunt snobi sau bolvani, fiecare are alte gusturi.