Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Deși am zis că nu pun seriale pe site, îmi calc pe inimă pentru că e păcat să se irosească pe rețelele sociale, așa că Arcane are onoarea de a fi primul serial cu articol dedicat aici.
🎬 Arcane – Premisă 📖
Bazat pe League of legends, joc video pe care îl știu din auzite și văzute, dar nu l-am jucat că nu-s interesat de el, serialul ne duce într-o distopie ca multe altele, cu clasa superioară bogătană și clasa inferioară sărăntoacă, Sus și Jos, o permanentă luptă între cele două societăți separate.
Ca personaje le avem în prim-plan pe Vi (Hailee Steinfeld – Bumblebee) și Powder/Jinx (Ella Purnell – Army of the dead), al căror destin este urmărit de către firul narativ al serialului.
Lucru rar văzut în serialele de animație, personajele evoluează nu doar la nivel comportament, ci și fizic, acțiunea se petrece pe durata unei perioade de câțiva ani, iar surorile se transformă fizic, crescând sub ochii noștri.
Pare un pic dificil de urmărit la început, cu pleiada de personaje pe care ți-o aruncă în față și cu păienjenișul războinico-diplomatico-politic pe care ni-l pictează, dar după câteva episoade în care te obișnuiești cu aceste mișmașuri (repet, episodul 3), serialul cucerește definitiv.
Posibil și stilul de animație să deranjeze la început, pare așa, o pictură în ulei mișcătoare, dar am trecut repede peste acest mic inconvenient, asta fiind și singura bilă neagră pe care o am de cârcotit.
Sezonul 1 este GENIAL!!!! De la episodul 3 încolo devine o combinație de Game of thrones și Dune, atât de îmbârligată este intriga, iar personajele sunt atât de bine dezvoltate într-un timp atât de scurt, încât pățaniile lor te lovesc în moalele fălcilor.
Și pentru mine, că n-am habar de personaje, animația este complet imprevizibilă, după același episod 3 nu mai știam la ce să mă aștept pentru că mi-a dat radarul peste cap și m-a anunțat că ORICE ESTE POSIBIL.
După 3 ani de la sezonul 1, enorm de mult, mai ales că este o animație, nu trilogia The lord of the rings, continuă povestea surorilor Vi și Jinx, de fapt a Susului și Josului, a Bogaților și Săracilor, a Bunului și Răului. Oare?
💭 Arcane – Comentariu 🍿
Au știut și producătorii că au exagerat cu pauza de trei ani între cele două sezoane așa că au băgat o recapitulare zdravănă pentru a ne pune la punct cu povestea.
Și, ce-i drept, a fost una necesară pentru că mintea mi-e șubredă și nu mai rețineam alte personaje în afară de cele principale care mi s-au întipărit, pe vecie, în minte.
Așadar, după finalul devastant din primul sezon, povestea pornește fix cu urmările cauzate de Jinx celor de deasupra.
Este suficient să spun că se lasă cu sicrie lustruite și momente solemne, ca apoi să fie pornită o vânătoare generală, Jinx fiind dată în urmărire pentru a fi trasă la răspundere pentru pagubele materiale și, mai ales, sufletești, pe care le-a provocat.
Sezonul secund urmează cam același traseu ca fratele mai mare.
Se bagă-n seamă și ceva magie, ceva biluțe albastre potente pe care toată lumea pune ochii, iar povestea este incredibil de complexă și acționează pe mai multe planuri.
Nu lipsesc confruntările dintre cele 2 facțiuni, să le zic așa, dar avem parte și de mișculații politice și diplomatice în rândul ierarhiilor celor două lumi atât de diferite la exterior, dar identice în interior.
Apropo de facțiuni, aici avem mult de molfăit la nivel interpretativ pentru că pare ușor de disecat conflictul, unii buni, alții răi, dar adevărul este unul tulbure și nu prea avem alb și negru, ci mai degrabă un gri în diverse nuanțe.
Ce să mai, are de toate, creaturi mistice, modificări genetice, arme de distrugere în masă, o lume underground murdară, un Elysium elevat, vorbe de duh cu mult tâlc, dramă cât cuprinde (oho, pregătiți-vă sufletește), trădări fără număr, o poveste care urmează mai multe fire secundare care se vor uni la un moment dat într-unul principal și acțiune cât cuprinde, una violentă și satisfăcătoare.
Bașca și sex. Bine, aici mi-am cam furat-o că prea lăudau unii un anume moment spunând că este incendiar și detaliat, dar am fost dezamăgit, am rămas și eu cu niște biluțe albastre pentru că nu-i nimic înflăcărat, ba din contră, scena respectivă este prea cuminte. Acum, nah, aveam eu niște așteptări prea ridicate.
Continuarea nu s-a mai concentrat atât de mult pe dezvoltarea personajelor principale, că nu prea mai avea ce să construiască la ele pentru că deja erau conturate perfect.
Acum atenția cade pe acțiune, una furibundă și fulminantă așa cum veți observa încă din episodul 3 care este o minunăție vizuală, iar luptele sunt de-a dreptul demențiale, întreg sezonul fiind regizat excelent, astfel încât am știut în orice momente ce se întâmplă pe ecran în ciuda vitezei amețitoare cu care se derulau cadrele cinetice.
Arcane nu glumește deloc, când personajele se luptă, apoi nu există loc de compromis, și-o dau parte în parte fără grețuri, într-o coregrafie zguduitoare și la propriu, și la figurat, iar când vine vorba de jelit, din nou, nu există restricții, te lovește nemilos când nu te aștepți și o face din toate direcțiile și-ți generează sentimente dintre cele mai contrastante.
Intriga continuă să fie una foarte îmbârligată, iar personajele sunt numeroase și bine dezvoltate într-un timp foarte scurt, pentru că avem și unele noi, și asta face ca pățaniile lor să te lovească în moalele fălcilor.
Însă, de departe, aspectul care impresionează la cel mai înalt nivel este reprezentat de comentariile sociale relevante pentru contemporaneitate, niște alegorii veninoase care condamnă o umanitate ce nu pare a învăța din propriile greșeli și le repetă în permanență.
De aceea serialul ar fi fost relevant și dacă putea fi urmărit acum 5.000 de ani și, cu siguranță, nu-și va pierde din însemnătate nici peste 5.000 de ani pentru că nimic nu se va schimba în cutumele orânduirii societale.
Mesajele cu care suntem săgetați la foc automat își ating la fix ținta și provoacă dureri intelectuale pentru că știm că au dreptate, dar nu ne putem îndrepta comportamentele nocive pentru că le avem adânc încrustate într-un ADN imuabil.
Întotdeauna vor exista cei puțini care vor controla puterea și, implicit, resursele planetei, iar cei mai mulți vor fi niște sclavi, sub o formă sau alta, care se vor zbate pentru un colț de pâine pentru asigurarea subzistenței mizere și se vor distra cu un circ de joasă speță (vezi galele RFX) să nu moară de plictiseală și să mai uite de necazuri.
Sunt introduse câteva personaje noi, precum Isha, care primesc și ele particularități cu ajutorul cărora ies în evidență și, chiar dacă sunt unele cu care nu am avut contact până acum, m-au făcut să empatizez rapid cu ele și să mă tem pentru integritatea lor fizică.
Nu sunt lăsate de izbeliște nici Vi și Jinx, nici serpentinele de pe Transfăgărășan nu sunt atât de sinuoase precum șerpuiturile din relația de ură-iubire-ură-iubire-∞ dintre cele două, o relație care duce la o explozie de emoții.
Cât despre aspectul tehnic ce ar mai fi de zis? Animația arată mirobolant de frumos, acum eram deja obișnuit cu acest stil care arată ca o pictură mișcătoare în ulei, nu am vreun reproș de adus din acest punct de vedere.
Coloana sonoră, la rândul ei, este magnifică, de la piesa de căpătâi interpretată de către Imagine Dragons până la melodiile care acompaniază momentele importante, auditivul contribuie la augmentarea impactului a ceea ce ochii văd.
🏆 Arcane – Verdict 👍 sau 👎?
Sezonul 2 nu mi-a plăcut atât de mult ca primul pe care-l consider cel mai bun sezon din istoria serialelor animate, așa că era destul de greu să se ridice la nivelul calității acestuia.
Până la episodul 6 totul a fost așa cum trebuie, apoi parcă de undeva a venit ordinul de a intra în viteza a zecea și lucrurile încep să se grăbească exponențial, totul fiind făcut pe fugă, fără multă răbdare constructivă.
Parcă a insistat prea mult cu partea mistico-filozofico-supernaturalo-metafizică, au fost multe secvențe greu de descifrat dacă nu erai călare pe niște ciuperci halucinogene, pentru că se desfășurau într-un tărâm nepământean, pe un plan unde fizicul nu mai conta și unde ezotericul era stăpân absolut.
Pe scurt, parcă a fost mult prea spiritual/magic pe gustul meu.
Recunosc că am fost nevoit să repet, în aceeași zi, vizionarea ultimului calup de trei episoade, Sfânta Treime, pentru că nu am priceput din prima ce se petrece, acțiunea cerebrală fiind prea densă pentru a o pătrunde așa cum se cuvine dintr-odată.
Cu toate acestea, odată ce vălul nebuloasei narative este dat la o parte și metafora deslușită, am rămas perplex și pietrificat cu privire la deznodământ și nu numai.
Sezonul 2 atentează, simultan, la creier și la suflet în egală măsură și mai rar mi-a fost să văd o asemenea producție atât de bogată în simbolistică socială și semnificații spirituale precum Arcane care rămâne în continuare cel mai bun serial animat pe care l-am văzut.
Concluzia pe care am tras-o, poate este eronată, este aceea că serialul ne induce ideea unei utopii cognitive în care să ne ghidăm traiul după o rațiune pură, lipsită de idealuri meschine și egoiste, una în care binele fiecăruia să contribuie la binele tuturor, într-un tot unitar perfect.
Arcane și-a terminat povestea, fiind gândit pentru 2 sezoane, dar ne sunt promise aventuri viitoare în universul acesta al League of Legends care este, aparent, unul fenomenal de vast și mustește a potențial pentru alte și alte povești la fel de incitante și captivante.
(5 / 5)
