Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Știți că n-am grețuri editoriale și scriu ce-mi trece prin cap. Așa că recunosc din start că mi-e destul de greu să comentez despre Acel Martie. A fost botezat pe englezește That March.
Motivele? Le voi detalia mai jos.
🎬 Acel Martie – Premisă
Anabel Albu (Mădălina Bellariu Ion) este o agentă SRI aflată pe urmele omului de știință Vlad Bratu (Eduard Trică).
Acesta a făcut o descoperire epocală în domeniul medical, iar rușii, mama lor de ruși, sunt cu ochii pe ea.
Ivan Belov (Costas Mandylor) a asmuțit-o pe Anabel pe urmele lui Vlad pentru a-i subtiliza cercetările, iar misiunea ei de spion letal o duce până-n Spania.
Aici, Anabel este ajutată de Ruana (Esther Acebo – Jaula), dar ce părea o misiune de rutină se transformă într-o aventură periculoasă, pentru că rusul n-are încredere în aptitudinile ei.
Așa că Belov trimite propria echipă să rezolve lucrurile.
De ce lucrează SRI cu KGB? Habar n-am.
💭 Acel Martie – Comentariu
✍️ Declarație de independență critică
Revin la ce am menționat în preludiu.
În primul rând, o cunosc pe Olivia Odăianu, autoarea romanului și co-scenarista filmului. Asta nu înseamnă că dacă filmul nu-mi va fi pe plac, o să-mi îndulcesc opinia.
Nu sunt acel gen de om. Dacă nu mă coafează ce văd, zic direct, fără s-o dau cotită.
Nici dacă mi-ar plăti cineva o vacanță oriunde în lume, mai puțin în Dubai, pentru că nu se poate acum, tot n-o să laud un film care nu mi-a plăcut.
Nici dacă-mi șoptește suav regizorul la ureche un Minte-mă frumos, n-o să scriu altfel decât ce vreau. Și chiar dacă risc un duel în trei cu filmul și producătorii, o să comentez tot cum gândesc cu capul meu sec.
⚖️ Dilema adaptării
În al doilea rând, există dilema inevitabilă: să mă raportez la materialul sursă, pe care îl am proaspăt în minte și mă împinge constant spre comparații, sau să privesc filmul ca pe o experiență de sine stătătoare?
Aleg a doua variantă. Și sper să mă țin de ea.
Astea fiind zise, să-i dăm drumul.
Ce urmează este o reacție ce ține de ambalaj și execuție tehnică. Povestea o discut separat.
🔤 Războiul cu lipsa diacriticelor
Urăsc textele românești fără diacritice. Nu înțeleg de ce este atât de greu pentru unii să pună ă, â, î, ș și ț.
Româna fără diacritice nu mai este o română autentică. Mi se pare o lipsă de respect pentru limba lui Eminescu să nu fie scrisă corect. Orice justificare pentru lipsa diacriticelor este nulă.
„Vreau sa-ti distrug fata” nu este același lucru cu „Vreau să-ți distrug fața”. „Am fost la pescuit si am prins o fata” nu este deloc același lucru cu „Am fost la pescuit și am prins o fâță”.
De aceea, am fost iritat din start când pe ecran au apărut inserții de text fără diacritice. Luncașu a devenit Luncasu, Odăianu a devenit Odaianu, Informații a devenit Informatii. Culmea, asta în timp ce subtitrarea a fost perfectă.
🌍 Engleza care nu are ce căuta într-un film românesc
De asemenea, aș fi preferat ca distribuția să fie de pe meleagurile noastre și, implicit, limba vorbită să fie româna.
Am o problemă când actorii se chinuie să-și rostească replicile într-o limbă pocită.
De la Kingdom of Judas mi se trage asta. Am înțeles ideea, că au fost distribuiți actori de renume internațional pentru a crește interesul în România, dar asta nu înseamnă că trebuie să și fiu de acord cu alegerea asta.
Pentru mine a fost groaznic să aud diverse accente ale limbii engleze și cum unii actori pronunțau corect numele românești, iar alții o făceau stâlcit.
📢 Marketing făcut pe genunchi
Și pe partea de marketing am ceva de cârcotit. Nu este prima oară, și nu cred că va fi ultima, când eu sunt cel care adaugă titluri românești pe TMDB, deși nu e treaba mea, ci a celor care sunt plătiți să promoveze filmul.
Pe IMDb există pagină dedicată producției, pe TMDB nu exista deloc înainte s-o adaug eu. Cui trimit factura pentru prestarea asta de serviciu promoțional? Las de la mine, pentru că am suflet mare, o trec la activități de voluntariat.
🕵️ Un thriller românesc atipic
Revenind la poveste, dacă o compar cu filme străine, este un thriller destul de banal. Dacă mă rezum geografic între granițele carpato-danubiano-pontice, atunci Acel Martie este o producție românească inedită.
Nu există multe thrillere românești, fie pentru că nu are cine să le regizeze, fie pentru că sunt considerate riscuri financiare.
🌅 Imaginea salvează multe
Acel Martie ne plimbă prin Cluj-Napoca și prin Spania, iar imaginea este superbă. Din acest punct de vedere, nu arată a film românesc, ci a producție străină făcută pe bani mulți.
Cadrele din Peñíscola sunt superbe, au o cromatică plăcută ochiului și parcă te îmbie la o vacanță pe meleaguri spaniole.
Ce să zic despre orașul Cluj-Napoca? Scena de început a setat așteptările la un nivel înalt, pentru că ochiul s-a bucurat de ce a văzut. Măcar aici scenariul respectă aproape cu strictețe sursa de inspirație.
🧩 Poveste complicată, ritm inegal
Încerc să dansez pe lângă poveste, pentru că are destule îmbârligături și răsturnări de situație, încât aproape tot ce aș scrie mai în detaliu s-ar traduce în spoiler.
Ideea este că între personaje, de la cele principale până chiar la cele de figurație, există legături strânse, pe care le vom descoperi pe parcurs.
Din păcate, ritmul nu este atât de alert pe cât mi-aș fi dorit. Și nici măcar egal. Prima parte se transformă oarecum într-o telenovelă mioritică în limba lui Shakespeare.
Se pune prea mult accent pe componenta romantică, iar partea de thriller este dată la o parte.
⚡ Final grăbit
Când intrăm în acțiune, este prea târziu și pe final totul pare grăbit și se rezolvă cât ai bate din palme.
Dezvăluirile încep să vină pe bandă rulantă, ceea ce diminuează mult din impactul emoțional.
Nici nu ai timp să rumegi intelectual surpriza narativă, pentru că deja ești luat pe sus de următoarea. Și asta strică finalul care, din lacrimogen, alunecă spre ridicol.
🎙 Dialoguri și probleme tehnice
Dialogurile sunt rigide pe alocuri. Pun asta pe seama traducerii lor în engleză. Nu mi s-au părut naturale, nu sunau a vorbe firești, ci a replici rostite.
O fi fost și din cauza ADR-ului cu sincope, chiar am sesizat că unele cuvinte au fost traduse, dar n-au mai fost și rostite. Aici a jucat un rol important și editarea, care nu s-a ridicat la cele mai înalte standarde.
🎭 Actorii
Actorii au făcut și ei ce au putut, dar s-a simțit că au fost afectați de efortul suplimentar de a vorbi în engleză. Unii au făcut-o mai bine, alții mai puțin.
Săracul Costas Mandylor, abia spre final și-a adus aminte că joacă un rus și a scos de la naftalină accentul aferent. Până atunci a rupt-o pe o engleză perfectă.
Bine, vina nu este a lui, era treaba regizorului să se asigure că este totul în regulă și că scoate tot ce e mai bun din actori.
M-a amuzat apariția din senin a lui Gică Craioveanu (Faci sau taci). El Grande a avut două replici serioase, pe care le-a rostit cu un zâmbet larg pe buze, de parcă era un copilaș adus pentru prima oară la un loc de joacă.
Greul a căzut pe umerii Mădălinei Bellariu Ion (Take Cover), care deja are experiență în asemenea roluri vorbite în engleză. Ea s-a descurcat admirabil.
Atât ca interpretare actoricească, dar și din punct de vedere fizic. Dacă ar da un test bazat pe forță, cred că l-ar trece cu brio.
💥 Acțiunea (sau lipsa ei)
Despre acțiune nu am multe lucruri de zis. Nici nu merită pomenită, pentru că este insipidă și lipsită de adrenalină.
Cel mai palpitant aspect a fost reprezentat de flăcările de la gura pistoalelor. Am râs mai mult decât la un stand-up reușit.
Ce mai e de zis? Măcar nu am fost bombardat cu plasare nesimțită de produse și cu reclame la păcănele.
📝 Scenariul și diferențele față de carte
Mai am o observație legată de scenariu, pentru că aici apare una dintre cele mai mari rupturi față de materialul original.
Povestea din film are foarte puține legături cu romanul care a stat la bază. Nu vorbim de mici ajustări sau simplificări pentru ecran, ci de modificări serioase ale unor personaje și ale unor situații cheie.
Și aici simt nevoia să spun ceva foarte clar: asta nu este vina Oliviei Odăianu, așa cum se vehiculează în online. Nu spun mai multe, pentru că nu sunt eu îndreptățit s-o fac, dar n-a avut mână liberă să scrie scenariul exact așa cum ar fi vrut. În astfel de realizări, scenariul trece prin multe decizii de producție.
Cu toate acestea, am observat că o parte din hate-ul online s-a îndreptat direct spre ea, ca și cum ar fi singura responsabilă pentru felul în care a ajuns povestea pe ecran. Realitatea este aproape întotdeauna mai complicată decât atât.
Ce pot spune ca spectator este doar atât: rezultatul final se îndepărtează destul de mult de spiritul romanului.
🏆 Acel Martie – Verdict
Dacă m-aș fi raportat la materialul sursă, aș fi dat cu el de pământ. De ce? Pentru că asta nu mai este adaptare, este schimbare din temelii a poveștii.
Întrucât unele dintre personajele principale au alte origini în film, s-a redus tensiunea, iar imprevizibilul s-a transformat în banalitate.
Dar am zis că n-o să compar filmul cu cartea, ci îl voi trata de sine stătător, deși în subconștientul meu nu cred că pot face asta.
Unele lacune din poveste au fost acoperite de ceea ce știam din roman, așa că nu mi s-au părut atât de deranjante.
Totuși, este posibil ca spectatorii care iau contact pentru prima oară cu povestea să strâmbe din nas și să se scarpine în cap.
I-aș recomanda lui Iura Luncașu, dacă se mai ia la trântă cu acest gen de filme, să-l sune pe Bogdan George Apetri, să-i ceară câteva sfaturi de regie. Are multe de învățat până să facă un thriller bun. Regia lui are multe lacune, el e încă setat pe producțiile destinate micului ecran.
Pentru mine, Neidentificat și Miracol rămân etalon în ceea ce privește thrillerele românești recente.
Dacă era vorbit în limba română și respecta cartea, așa cum ar fi trebuit, cu siguranță filmul ar fi fost chiar reușit.
Nu înțeleg de ce a fost masacrată povestea din roman. Pur și simplu, nu înțeleg.
Înainte de a pune punct articolului, am o nedumerire. Personajul Diana este interpretat de Didi Anderson. Este cumva Didi o prescurtare pentru Diana? Sau un alint?
De câteva ori pe parcursul filmului Anabel o strigă pe Diana ba Diana, ba Didi.
Aici chiar nu știu dacă este o scăpare, fiind folosit prenumele actriței, nu al personajului, sau doar un alint.
Trailer
