Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Am făcut-o și pe asta, am mers la Chișinău să văd un film.
Țicneală sau nu? Fiecare e liber să decidă.
Moldova scoate comedii bune, după Carbon am urmărit și Alive in Mo, un film care nu a ajuns pe meleagurile noastre.
De ce? Întrebați distribuitorii, eu nu mai încep o altă tiradă la adresa lor.
🎬 Alive in Mo – Premisă 📖
Damian (Cătălin Lungu) este un tânăr dintr-un sat mic din Moldova. El visează să ajungă doctor, dar părinții nu-l pot ține la facultate în condițiile în care el a trecut la taxă din cauza unei restanțe.
Dar un vecin cu gura mare și buzunarul larg, care muncește în Moscova, se laudă că-i poate găsi o slujbă în marele oraș, chiar la un spital, să capete experiență și să câștige bani.
Cu entuziasm, Damian pleacă la Moscova, convins că-l așteaptă halatul alb și stagiile într-un spital.
Numai că realitatea îl lovește cu forța unui munte prăvălit peste el: în loc de pacienți vii, primește un post la morgă.
De aici începe confruntarea dintre idealul de a salva vieți și realitatea crudă de a le număra post-mortem.
💭 Alive in Mo – Comentariu 🍿
Povestea e inspirată din fapte reale, ceea ce face contrastul și mai tăios. Nu mai e doar un scenariu scris ca să șocheze spectatorul, ci o felie de viață. Una care miroase a formaldehidă și promisiuni înșelate.
Cât de mult a fost înflorită, n-aș putea să vă spun, dar nici nu mai contează.
😱 De la vis la morgă
Așadar, Damian trece de la halatul alb la sacul negru, iar producția îți arată, simplu și brutal, cum speranța poate fi pusă la congelat în frigider.
Alive in Mo e genul de film care vorbește direct, fără să-ți dea voie să te ascunzi după popcorn. Totul se reduce la întrebarea: ce faci când realitatea îți arată că nu ești pregătit?
Damian nu se confruntă cu extratereștri sau mafioți, ci cu frigul dintr-o morgă și cu propriile iluzii.
🌍 O metaforă pentru o generație
Faza interesantă e că povestea funcționează ca o metaforă socială pentru o generație întreagă.
Câți tineri din România n-au plecat la Roma, Madrid sau Londra convinși că vor ajunge medici, ingineri, artiști, dar s-au trezit spălând vase, făcând curățenie sau, în cazul lui Damian, etichetând cadavre?
Asta nu e doar povestea lui, ci un ecou al unei realități dureroase din Estul Europei: drumul de la ideal la compromis e mai scurt decât trenul Chișinău – Moscova.
Și ce e frumos la film e că nu se ascunde în spatele unui ton dulceag. Nu e „săracul Damian, vai de el, să-l compătimim”.
Dimpotrivă: ești pus față în față cu situația și ești lăsat să înțelegi singur absurditatea. Vrei să fii doctor? Perfect, ia de învață cu morții. Simplu și rece, ca un calorifer iarna, dacă n-ai plătit factura la gaze.
⚰️ Umorul negru
În ciuda subiectului sumbru, filmul funcționează, în primul rând, ca o comedie. Iar umorul, chiar dacă este morbid, este foarte bun.
Situațiile prin care trece Damian care, apropo, are rău de cadavre și leșină instantaneu la văzul lor, generează râsete sănătoase, exact așa cum recomandă medicul.
De la prăvăliri spontane pe caldarâm și până la machiaje aplicate morților, Damian trece prin multe pățanii în încercarea lui de a-și face un rost în capitala promisiunilor deșarte.
Dar nu este singur pe baricade, pentru că un coșciug nu poate fi cărat de o persoană, este înconjurat de o pleiadă de personaje pestrițe, fiecare pus pe căpătuială.
Unii trag la măsea din spirtul medicinal de zici că este apă sfințită, alții se roagă la Dumnezeu să ia la el cât mai mulți năpăstuiți, pentru că fiecare mort în plus înseamnă profit mai mare pentru pompele funebre.
🪦 Mafia mortuară
Filmul aprinde o lumânare, din păcate la vii, pentru sistemul corupt din Rusia. De parcă la noi ar fi coliva mai dulce.
Nici decedații nu sunt scutiți de șpăgi și atenții ca să primească un loc bun de veci.
Mafia mortuară este o caracatiță cu multe tentacule bine înfipte în fiecare ramură a acestei industrii.
De la lucrătorul de la morgă care are grijă să aranjeze cât mai bine cadavrul și până la șeful firmei de dricuri, toți primesc câte o atenție astfel încât răposatul să arate ca la nuntă, nu ca la înmormântare.
Filmul nu este doar o comedie de situații, este și o dramă care evidențiază că societatea e putredă până la ultimul atom și singura scăpare rămâne veșnica pomenire.
📸 Autenticitate și sarcasm
De remarcat și ideea de autenticitate. Faptul că e inspirat dintr-un caz real te lovește mai tare decât orice regie sofisticată.
Poți râde amar gândindu-te că viața bate filmul. Damian e fiecare vecin, prieten sau verișor care a plecat „să facă bani” și s-a trezit într-o situație la care nu s-a gândit niciodată.
Și pentru că trebuie să vin și cu partea colocvială: îți dai seama ce șoc a fost pentru băiat?
Pleci de acasă, mama îți pune în traistă brânză și murături și îți zice „fă-ne mândri, mamă, să ajungi doctor!”.
Tu îi scrii peste o lună: „Mamă, am ajuns la morgă, dar nu-ți face griji, e liniște aici, pacienții nu se plâng.” Dacă nu ar fi tragic, ar fi o glumă de stand-up.
📚 Lecția finală
În același timp, filmul ridică și întrebări serioase despre cum ne raportăm la moarte.
Pentru Damian, primul contact cu lumea medicală nu e prin salvarea vieții, ci prin contemplarea finalului ei. E un fel de școală inversă: înveți medicina începând de la ultima lecție.
Un alt lucru pe care îl apreciez este curajul de a nu cosmetiza povestea. Puteau să o transforme într-o melodramă lacrimogenă, cu muzică siropoasă și discursuri motivaționale.
În schimb, filmul rămâne simplu și sobru: ești la morgă, asta e realitatea, descurcă-te. E genul de abordare care face ca mesajul să fie mult mai puternic.
Pe parcurs, Alive in Mo devine oglinda unei lumi unde promisiunile mari se transformă în realități mici și reci.
Și aici e locul unde ironia personală nu poate lipsi: trăim într-o regiune unde să fii „viu” înseamnă să te lupți zilnic cu sistemul. Nu contează că ești moldovean sau român, greutățile sunt aceleași.
Titlul filmului devine o glumă amară: ești viu în Moldova, dar ca să supraviețuiești trebuie să pleci.
Ești viu la Moscova, dar acolo dai de moarte. Și ultimul sens, ești viu la morgă, dar te plimbi printre cadavre.
Viața și moartea joacă ping-pong cu destinele tinerilor, iar Damian e doar mingea lovită cu forță de palete.
🎥 Making of – între morgă și Piața Roșie
Dacă povestea peliculei pare stranie, așteptați să auziți cum s-au făcut filmările. Echipa nu s-a mulțumit cu decoruri de carton: oamenii au filmat într-o morgă reală, cu tot ce înseamnă asta.
Din cauza bugetului redus, toată echipa a intrat în atmosferă, iar regizorul Grigore Bechet a dus lucrurile până la capăt: s-a întins pe targă și a jucat chiar el rolul unui cadavru.
Singurul care a scăpat neatins de camere a fost operatorul. Cineva trebuia totuși să rămână „viu” ca să apese pe REC.
Și dacă te-ai aștepta ca scenele din Moscova să fie cele mai complicate, adevărul e fix invers.
Într-un interviu acordat de producătoarea Anzhela Guseva, ea menționează că filmările din Piața Roșie au fost, surprinzător, cele mai simple.
Noaptea, pe frig de toamnă, cu actori îmbrăcați prea subțire, echipa a primit nu doar aprobare oficială de la comandatura Kremlinului, ci și… ceai cald pentru toată lumea.
O imagine aproape absurdă: în timp ce Damian își trăia drama între vise și morgă, în culise soldații Kremlinului turnau ceai actorilor ca să nu înghețe.
E genul de detaliu care face ca filmul să aibă un farmec aparte: între morga reală și Piața Roșie oficială, Alive in Mo e la fel de autentic pe cât promite povestea spusă.
🏆 Alive in Mo – Verdict 👍 sau 👎?
Deși comedie la bază, filmul e dovada că uneori cea mai mare dramă nu se găsește în evenimente grandioase, ci în absurdul birocratic al vieții de zi cu zi.
Povestea lui Damian funcționează ca un ecou pentru mii de tineri care pleacă plini de speranțe și se trezesc cu o realitate care nu are nicio legătură cu planurile lor.
Nu e nevoie de scene spectaculoase: e suficient contrastul dintre visul de a fi doctor și frigul unei morgi ca să înțelegi dimensiunea tragediei.
E un film care îți arată, direct și fără menajamente, cât de crud poate fi drumul dintre ideal și realitate. În contextul cinematografiei est-europene, asta e o realizare notabilă: sinceritatea devine aici adevăratul șoc.
Mă simt descumpănit din două motive.
În primul rând, de ce românii nu-s în stare să realizeze comedii de acest gen, cu personaje bine conturate, situații inedite și fără înjurături?
În al doilea rând, de ce nu a fost adus un asemenea film în cinematografele din România? Chiar și într-un număr limitat de săli.
Decât să văd cinci idioțenii semnate de BRomania și, recent, de Elicoptere și Uragane, prefer un film moldovenesc.
Dacă tot am aflat că se fac bani buni din moarte, am să confecționez nouă coșciuge și nu-mi rămâne altceva de făcut decât să aștept clienții.
Trailer
