Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
M-am nimerit la una dintre proiecțiile speciale ale filmului Catane, înainte ca acesta să intre în circuitul normal de cinematograf.
Nu m-am putut da lovit, așa că am achiziționat bilet și l-am urmărit.
🎬 Catane – Premisă 📖
Undeva pe la începutul mileniului 3, deși nu contează când are loc acțiunea, se aprinde un semnal de alarmă în biroul unei instituții românești.
Șeful Mitrea (Costel Cașcaval – Libertate) află că într-un sat oarecare, Catane, toată lumea este asistată social, primind pensie de handicap.
Cum este greu de crezut că într-un singur sat s-au adunat atât de mulți handica…, oameni cu dizabilități, Mitrea își adună echipa și pornește o anchetă ad-hoc.
Alături de el se află Stavarache (Cristian Bota – Tata mută munții), internul învățăcel pătruns de patima regulamentelor, și Magda (Iulia Lumânare – Familiar), subalterna care încearcă să-l tempereze pe șeful care mai explodează din senin.
Odată ajunși în Catane, ce să vezi? De la primar la asistenta medicală, de la copii la câine, toți suferă de câte o afecțiune incurabilă.
Reală sau imaginară? Asta este treaba echipei să afle, deși pentru spectatori răspunsul este evident.
💭 Catane – Comentariu 🍿
Scris și regizat de Ioana Mischie, filmul a apărut la nu mai puțin de 14 ani, dacă nu și mai mult, de la scrierea scenariului.
Este ceva șchiop în cinematografia românească dacă durează atât de mult realizarea unui film EXCELENT.
🎨 Imaginea și atmosfera
Încep prin a lăuda imaginea capturată de George Dăscălescu. Filmul arată superb, redă o natură sălbatică pitorească de toată frumusețea.
Peisajele sunt mirifice, total diferite de griul preponderent al filmelor de artă: apartamente gri, clădiri gri, străzi gri, orașe gri, de parcă România se reduce la această nuanță deprimantă.
Munții Apuseni sunt surprinși în toată splendoarea lor, neatinși prea mult de mâna hulpavă a omului hrăpăreț, care știe doar să distrugă natura, nu s-o protejeze.
Mi-a luat un pic până să-mi dau seama de unde mi se pare cunoscută paleta de culori, dar până la urmă mi-a picat fisa.
Catane ar fi filmul semnat de Wes Anderson dacă regizorul s-ar fi numit Vasi al lui Andrei.
Totul este pastelat, cald, luminos, ca într-un basm autohton populat de personaje fistichii, dar fără balauri. Mă rog, există un balaur uriaș în film, dar este unul metaforic.
👥 Oamenii din Catane
La concluzia asta am ajuns după ce am dat ochii cu locuitorii satului Catane, niște țărani pe care nu știi de unde să-i apuci.
Pe de o parte, sunt oameni simpli, muncitori, izolați de ceea ce înseamnă progresul modern.
Fiecare are o poveste a lui, diferită de ale celorlalți, fiecare duce în spate greutățile unei vieți care n-a fost deloc blândă și fiecare te face să empatizezi cu el.
Caracterizarea cetei pestrițe de oameni este succintă, dar edificatoare pentru a ne da seama ce hram poartă.
Pe de altă parte, însă, oricât de necăjiți și harnici sunt, locuitorii încalcă legea.
Bineînțeles că nimeni nu are dizabilități și că toți sunt sănătoși tun, dar își inventează câte un handicap pentru a beneficia de un ajutor modic.
Sunt sau nu de înțeles? Asta este întrebarea pe care scenariul ne-o pune subtil în cârcă.
🪞 Satira socială
Dincolo de umorul negru care se prelinge din fiecare scenă, filmul este o satiră acidă la adresa societății românești bolnave, una plină de prefăcuți.
Statul se preface că are grijă de cetățeni, autoritățile se prefac că investighează, iar sătenii se prefac că au dizabilități.
Cine este de vină în acest cerc vicios în care nimeni nu e cinstit, dar toți pozează în mironosițe virgine?
Iată o temă de dezbatere care ar trebui să ne pună pe gânduri. Catane nu se rezumă doar la acel mic cătun din vârful munților, ce se petrece acolo se poate extinde la nivelul întregii țări.
Doar știm prea bine că România geme de asistați social care sunt apți fizic, dar statul se face că nu-i vede, pentru că sunt o masă generoasă de votanți și nu vrea să-i deranjeze cu chestii frivole precum mersul la muncă.
La noi funcționează de minune expresia: o mână spală pe alta. Și eu aș completa cu: și la final ambele put îngrozitor.
🧠 Etica din spatele râsului
Din acest punct de vedere, scenariul este excelent scris, nu arată cu degetul în nicio direcție, nu indică vinovații, nu ne ține morală. Ne lasă pe noi să decidem cine greșește.
Statul corupt, care și-a abandonat cetățenii și își aduce aminte de ei doar când e vorba de vot?
Sau (și) oamenii care abia trăiesc la limita subzistenței și nu mai au altă soluție decât să fure un pic de la hoțul care le fură tot?
Oare o faptă ilegală poate fi justificată în acest context? Sau tot faptă ilegală rămâne?
Când legea nu te mai protejează, pe tine, om simplu, ci doar pe cei cu influență politică, este normal să-ți creezi propriul set de legi?
⚖️ Umor și introspecție
Hai să vă văd de care parte a baricadei vă veți poziționa. Deși filmul pare simplu și amuzant la prima vedere, Catane are o profundă componentă etică.
Nimeni nu este inocent în această poveste. Sătenii fraudează cum pot, sună grav cuvântul, dar ăsta este adevărul. Când vine vorba de fentat munca, taxele și efortul, românul e neîntrecut în imaginație.
La rândul lor, cei care și-au luat asupra lor misiunea de a investiga nu sunt nici ei mai breji.
Cercetează, dar cu jumătate de gură și cu un sfert de chef, atenția lor fiind îndreptată spre diverse confiscări în interes de serviciu. A se citi auto-șpagă.
Nici nu trebuie să vă spun ce se întâmplă în film, pentru că deja știți, ați trecut prin asemenea situații absurde.
Astfel de situații nu ar trebui să existe într-un stat de drept, un stat sănătos, un stat interesat de bunăstarea celor mulți, nu de bogăția exagerată a celor cuplați la robinetul bugetului public.
Doar că noi suntem departe de a trăi într-o țară normală, nu degeaba România e considerată una dintre cele mai corupte membre UE. Pentru că este.
Mă întind prea mult cu parlamentările, pentru că scenariul este de așa natură încât îmbie la discuții interminabile.
La Catane se râde. Și nu oricum, ci mult, autentic și inteligent.
Nu se fac tranzacții cu organe genitale, nu sunt glume care-ți întorc stomacul pe dos din cauza scârboșeniei lor și nici nu-ți vine să tragi apa după poante de caca, pentru că ele nu există.
După ce se râde, vine și partea de introspecție, care lasă deoparte umorul și te inundă cu emoții.
Încă nu m-am decis dacă este bine să-i simpatizez pe oamenii care fură cu bună știință, din nevoie, dar tot furt este, sau să fiu de partea lor, pentru că statul i-a abandonat.
🎭 Actoria
Actoria este excelentă. Cei trei crai de la centru, organele autorității, redau verosimil felul în care urbanul, care se crede modern și superior, tratează ruralul considerat arhaic și înapoiat.
Șeful este vulpea bătrână, care are o lehamite uriașă de a-și mai îndeplini atribuțiile, așa că preferă să frece Solitaire opt ore pe zi.
Învățăcelul are entuziasm, mănâncă rapoarte pe pâine și crede că are puterea de a schimba ceva.
Iar între ei se află Magda, spiritul boem, care ar vrea respectarea legii, dar parcă nici nu ar vrea, fiind prinsă ca între ciocan și nicovală.
🏆 Catane – Verdict 👍 sau 👎
Felicitări întregii echipe, cu siguranță a fost o muncă titanică de un deceniu și jumătate, dar rezultatul este pe măsura efortului.
Chiar m-am rugat în gând să-mi placă filmul, pentru că nu voiam să dau cu el de pământ. Nu vreau să fac asta cu nicio producție autohtonă, dar nu e vina mea că multe sunt accidentate încă din procesul de creație.
Am primit comedie printre flori sălbatice și căcăreze de oaie, dar și o satiră împungătoare, care atacă frontal un stat schilod, cu dizabilități nu la nivel fizic, ci moral.
Când statul este populat de lipitori și oportuniști al căror unic interes, de la politician corupt la șefuleț de instituție inutilă, este umplerea propriului buzunar, oare mai poate fi blamat cetățeanul pentru că încearcă să se descurce pe cont propriu?
Sincer, nu știu care este răspunsul corect, fiecare va avea o părere proprie, încă o dovadă că noi, ca popor, suntem dezbinați, indiferent de subiectul abordat.
În încheiere, ce ar mai fi de spus? Doar că sunetul este un pic deficitar, ca la majoritatea producțiilor românești, dar măcar am fost ajutat de subtitrarea în limba engleză.
Și m-a supărat lipsa piesei care m-a obsedat în trailer, nici urmă de ea în film, deși o așteptam cu nerăbdare.
Apropo, era să plec fără să menționez coloana sonoră de excepție, care acompaniază la perfecție imaginea.
Compusă de Emiliano Mazzenga, muzica este un braț ajutător care completează atmosfera de basm rural. Nu degeaba a fost nominalizată la premiile Hollywood Music in Media Awards.
Acum oare cât să dau filmului? 6, poate 6,5? Posibil 7, poate 7,5? Să fie 8? Sau 8,5? Gata, închei parafrazarea poantei personajului jucat de Bogdan Farcaș.
Eu cu greu sunt impresionat de filmele autohtone. Cele mai multe sunt prostii de autor, care pozează în filme de artă, sau mizerii absolute create de influenceri interesați de numărul de fani, nu de calitatea produsului.
Așa că acest Catane a venit ca o briză de aer proaspăt în peisajul cinematografic autohton.
Dau cu ursul peste voi dacă nu mergeți să susțineți o asemenea producție.
Trailer
