Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Neobositul Șandor Vlad lovește din nou cu un scurtmetraj intitulat The Third Day, realizat cu ajutorul Grupului Linia Frontului.
🎬 The Third Day – Premisă
Subiectul este, din nou, Al Doilea Război Mondial, doar că acum avem parte de o altă perspectivă.
Alexandru, un vlăstar al familiei, primește o scrisoare de cătănie, așa că nu are de ales, trebuie să plece la război.
Tatăl său nu vede cu ochi buni această chemare, mai ales că tragedia nu este străină de familia sa.
Fratele lui Alexandru și-a pierdut viața din cauza aceleiași conflagrații.
Oare cum se va termina această povestioară?
💭 The Third Day – Comentariu 🍿
Această producție schimbă registrul și nu mai este concentrată atât de mult pe partea psihologică-filozofică a războiului.
🎥 De la Hollywood la Moromeții
Aici am primit o bucată de film care pare preluată direct din Saving Private Ryan, doar că povestea este adaptată specificului românesc, așa că veți regăsi și un pic din Moromeții.
Pentru durata de 13 minute primim destule momente de luptă crâncenă între cele două tabere opuse, cu tot cu ploi de gloanțe, morți inutile și teroare care domnește peste tot.
Scurtmetrajul redă Bătălia de la Oarba de Mureș și, din ce am înțeles, s-a încercat respectarea adevărului istoric, de la echipamentele folosite până la locul luptei.
Așadar, este o bucățică de istorie transpusă pe ecran cu multă atenție la detalii.
🔧 Aspecte tehnice – modeste, dar eficiente
După cum am mai spus și la celelalte realizări ale lui Șandor, n-o să critic prea mult aspectul tehnic.
Țin cont de posibilitățile financiare care tind spre zero, așa că pretențiile trebuie ținute în frâu.
Sunetul este un pic deficitar și am avut noroc cu subtitrarea în engleză, pentru că altfel aș fi ratat câteva replici rostite cu un accent pe care nu l-am putut descifra din prima.
De fapt, cam ăsta ar fi singurul lucru negativ pe care îl am de zis despre partea tehnică, n-o să mă leg de efectele speciale create pentru a reda flama de la gura țevilor.
Am văzut filme cu bugete de zeci de milioane de dolari care au dat chix din acest punct de vedere, așa că eu mă declar mulțumit de ce a realizat Șandor pe partea de VFX.
🪖 Recuzită autentică și distribuție tot mai solidă
Cu toate acestea, recuzita este (sau pare) autentică, fiind furnizată de către Grupul Linia Frontului.
Și distribuția este extinsă, pe măsură ce regizorul capătă mai multă experiență, devine evident că poate manevra cu o mână sigură un număr mai mare de figuranți.
Desigur, aici au fost doi regizori, așa că povara a fost împărțită. Mihai Rotar a avut și el multe de făcut la realizarea acestei pelicule. A participat la regie și la scenariu, ba chiar a jucat și un rol important.
🧬 Mai mult decât acțiune: o legătură de sânge
Știu că am zis că filmulețul este concentrat mai mult pe acțiune, dar v-am indus dinadins în eroare.
Este și despre sacrificiul pe care îl faci pentru familie, atât tatăl pentru fiu, cât și fiul pentru tată.
Uneori, legăturile genetice sunt mai puternice decât orice legătură moleculară – invizibile, dar imposibil de separat.
Așa cum atomii se atrag și formează compuși stabili, la fel sângele trage la sânge, indiferent cât de departe ai fugi sau cât de tare ai încerca să rupi conexiunea.
Între tată și fiu există o chimie aparte – una care nu se bazează doar pe ADN, ci pe tot ceea ce e trăit, îndurat, pierdut sau sacrificat.
Iar uneori, tocmai în tăcerea dintre ei se simte cea mai intensă reacție: una care nu face zgomot, dar schimbă totul.
Hai că m-a lovit melancolia, cu gândul la orele de chimie și experimentele de laborator, și am forțat această comparație.
🏆 The Third Day – Verdict 👍 sau 👎?
Până acum, Vlad Șandor nu a dezamăgit, chiar dacă multe dintre scurtmetrajele sale au legătură cu războiul, fiecare are ceva aparte.
Aici cuvântul de ordine pare să fi fost acțiunea, dar nu una gratuită, de dragul distracției. A fost prezentă pentru a evidenția eterna inutilitate a războiului.
🌊 Un final deschis interpretării
Iar finalul, ei bine, el este cireașa de pe tort și poate fi interpretat în cel puțin două feluri. Prezența râului poate fi doar o coincidență sau poate avea o semnificație profundă.
Merită să-i acordați o șansă, pentru că autorul este un fel de Sean Baker, a făcut de toate: regie, editare, coloană sonoră, mixaj sonor, cameraman și chiar și un rol de figurație.
Dacă tot am pomenit de orchestrație, trebuie să menționez că este excelentă și completează la perfecție atmosfera sumbră, deja accentuată de alegerea unui alb-negru împărțit între speranță și moarte.
V-am lăsat în pace, mă duc să-mi procur 8 duble de porumb, s-o pun de mămăligă, să fiu sătul. Cine știe cum mă iau ăștia cu arcanul?
(4 / 5)
Scurtmetrajul
