Jurassic World: Rebirth

admin 05/07/2025 Acțiune Leave a comment

Franciza dinozaurilor nășită de Steven Spielberg renaște cu Jurassic World: Rebirth.

Filmul încearcă să pornească o nouă trilogie, lăcomia studioului fiind de neoprit, după ce episoadele 4-6 au făcut prăpăd la încasări.

🎬 Jurassic World: Rebirth – Premisă 📖

Acțiunea se mută pe o insulă nouă (oare câte sunt în acest univers?), unde un conglomerat farmaceutic clonează dinozauri pentru a găsi tratamente revoluționare.

Evident, situația scapă de sub control, că altfel n-am avea acest film.

Intră în scenă Zora (Scarlett Johansson – The Phoenician Scheme), mercenară de meserie, Henry (Jonathan Bailey – Wicked: Part 1), un paleontolog idealist, Duncan (Mahershala Ali – Green Book), un soldat viteaz și niscai carne de tun.

Ca o mică paranteză, săracul Ali, dacă nu are vampiri de căsăpit, își omoară timpul cu alt tip de creaturi.

Scopul lor este să gâdile la inimioară trei dinozauri, adică să le extragă ADN-ul neprețuit în tratarea bolilor coronariene.

Așa că se îmbarcă pe o șalupă și se duc glonț spre insula cu pricina, unde sălășluiesc cele trei creaturi fioroase.

Din motive care-mi scapă, scenariul consideră că povestea asta nu este suficientă, așa că ne vâră pe gât și o familie de mexicani, care a ajuns aproape clandestin pe barca protagoniștilor.

💭 Jurassic World: Rebirth – Comentariu 🍿

Nu-mi explic cum David Koepp sare dintr-o extremă în alta, scrie scenarii de senzație, dar este capabil și de rateuri jenante, așa cum este filmul de față.

Pe mine m-a luat de cap când ni s-a spus că ADN-ul poate fi extras și din ouă. DIN OUĂ! Vă las să rumegați un pic ideea asta.

Și ei se duc pe insula doctorului Moreau, cu senzația asta am rămas, să-și riște viețile luându-se la trântă cu dinozaurii maturi și extrem de nervoși.

💭 Două povești, un singur haos narativ

Ceva este în neregulă cu acest film, pare că a fost țesut din două scenarii diferite, pentru că avem două povești separate, care se derulează simultan.

Pe de o parte, firul narativ principal îi urmărește pe actorii care au cerut salarii mari, dar ei par mai mult figuranți în propria lor poveste.

Pe de altă parte, petrecem o bună bucată de timp cu cei patru salvați de la naufragiu, care se perindă aiurea prin peisaj, singurul scop al prezenței lor fiind lungirea duratei peliculei.

⏳ Lipsă de tensiune

Din acest motiv, al du-te-vino-ului între cele două povești, nu prea există tensiune, pentru că nu are când să se acumuleze.

Când devenea mai interesantă aventura găștii principale, hop, filmul își muta atenția pe trupa salvată de la înec.

Am zis că am scăpat aici de lăcustele fără sens din Dominion, dar m-am înșelat, ele sunt la datorie, dar nu într-un număr atât de mare și acum au formă umană.

Știu că sună peiorativ să compar mexicanii cu lăcustele, dar nu la asta m-am referit, ci la faptul că sunt degeaba pe acolo.

Eu voiam să văd dinozauri, nu să asist la telenovele lacrimogene.

🤯 Scenariu tras de păr, logică plecată în vacanță

Nu mă feresc de cuvinte, scenariul este jalnic, personajele iau decizii ilogice, deși se presupune că-s mercenari cu experiență, și creaturile titanice apar și dispar instantaneu, de parcă ar fi purici ascunși în blana unei pisici, nu dinozauri cât un bloc.

Nimeni nu vede monștrii gigantici aflați la 10 metri în față sau în spate, pentru că dinozaurii parcă se teleportează, nimeni nu le aude pașii, pentru că aceleași specimene monstruoase se deplasează tiptil, de parcă ar fi balerine grațioase.

Să nu mai zic că scenariul își cam bate joc de aceste făpturi, pe una transformând-o într-un câine domesticit, iar pe alta în ceva ce nu mai seamănă cu un dinozaur, ci cu un kaiju extraterestru, cu o față pocită de nici muica lui n-ar putea s-o iubească.

🎨 Plusuri tehnice (că, totuși, au existat)

Însă trebuie să și laud acolo unde merită. Din punct de vedere tehnic, nu am ce reproșuri să-i aduc, efectele speciale sunt de senzație, iar peisajele cu natura sălbatică au avut darul de a-mi mai calma nervii.

Acțiunea este una antrenantă, chit că devine repetitivă, fiecare extragere de ADN desfășurându-se pe aceleași coordonate.

Confruntările dintre oameni și bestiile preistorice condimentează atât cât trebuie și atunci cât trebuie o poveste bleagă la nivel intelectual.

Știi cine moare, când moare și cum moare, aici nu este nicio surpriză, nu că mă așteptam la răsturnări colosale de situație, nu este acel gen de film, nu pentru asta plătim bilet, ci pentru dinozauri.

🦖 Dinozauri impresionanți

Trebuie să recunosc că am avut parte de niște secvențe impresionante: CGI-ul e lucrat aproape de perfecție, cadrele cu mosasaurul acvatic arată de parcă-s făcute pentru IMAX, iar drăcovenia aia din final e un monstru care chiar împrăștie groază pură.

Problema e că, de la un punct încolo, totul devine o paradă vizuală fără impact emoțional.

Fiecare confruntare e anunțată de muzică bombastică, fiecare răget e amplificat ca-ntr-un concert Metallica, dar nimic nu te face să simți tensiunea autentică din primele filme.

🎭 Actori mari, replici mici

Nu-mi cereți să despic firul în patru în ceea ce privește actoria, pentru că numele grele prezente în distribuție au acceptat rolurile la auzul sumelor cu multe zerouri în coadă, că sigur nu au semnat după citirea scenariului.

Așadar, nu am ce să comentez pe acest palier, replicile sunt șablon, iar actorii arată impecabil, indiferent prin câte mocirle jegoase, tuneluri ruginite și ape murdare trec.

🎼 Muzică bună, moment bun, dar cam puțin

Am primit și un moment emoționant, care a încercat să cloneze magia din privirea lui Alan Grant din primul film, un rol important la construirea respective scene având-o coloana sonoră compusă de Alexandre Desplat.

El a vrut să rămână fidel spiritului original și zic că i-a reușit în mare măsură.

Orchestra sună ca-n vremurile bune, iar tema principală e un remix nostalgic al piesei lui John Williams, una pe care o voi recunoaște și când or să mai rămână doar oasele din mine.

🏆 Jurassic World: Rebirth – Verdict 👍 sau 👎

Parcă franciza a intrat într-o perioadă de stagnare în ceea ce privește inspirația.

De câte ori să mai vedem o insulă populată de dinozauri? Hai și cu altceva, vreau și eu câteva specimene care să se adapteze climei din China și să o dea parte în parte cu niște dragoni clonați la Wuhan.

Unde mai poate merge de aici? Visul meu este să se ducă în horror adevărat, cu rating R, cu dinozauri făcând prăpăd sângeros printre oameni.

După 7 filme cu rating de copii, merge și unul pentru adulți, nu? Măcar ceva mai restrâns, cu o singură creatură într-un loc izolat, să nu necesite un buget uriaș.

Am urmărit filmul mai mult pentru că era aer condiționat în sală și am făcut-o printre popcorn rămas printre dinți și oftaturi de nemulțumire.

În ciuda a ceea ce cred producătorii, audiența nu s-a săturat de dinozaurii normali, nu este necesară inventarea unor specii fantasmagorice, un T-Rex este suficient, dar trebuie să fie ajutat de o poveste bună.

Franciza a fost maltratată cu fiecare film și a ajuns aproape de nerecunoscut, am avut impresia că am reîntâlnit prima iubire și am realizat că a rămas frumoasă doar în poze.

Ce am învățat de aici? Că trebuie să înfulec 5 Snickers, să mă satur, înainte să intru într-un laborator super securizat, care este dat peste cap de un amărât de ambalaj.