Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Pixar iese la înaintare cu o animație originală, Elio, care promite multe aventuri extraterestre.
🎬 Elio – Premisă 📖
Personajul principal este un copil dat în grija mătușii sale. Nu întrebați de ce, răspunsul s-ar putea să nu fie pe placul celor mici.
Puștiul de 11 ani, cu ochelari, anxietăți sociale și o imaginație cât o galaxie, simte că locul lui nu este printre pământeni, pentru că nu se integrează deloc între cei de-o seamă cu el.
Fascinația lui este spațiul cosmic vast și visează să fie răpit de extratereștri, sperând că pe o altă planetă va fi acceptat așa cum e.
Cum mătușa lucrează la o agenție guvernamentală care scanează universul, îndeplinirea dorinței îi este facilitată considerabil.
Cel mic își face de cap și trimite un semnal care este interceptat de un fel de consiliu galactic.
Creaturile îl confundă cu liderul suprem al Pământului. Elio nu dezminte această informație falsă, iar haosul se declanșează.
💭 Elio – Comentariu 🍿
Animația încearcă să aducă un suflu original poveștilor marca Pixar, dar se simte și în sânul acestei companii o stagnare a inspirației.
♻️ Teme reciclate și stagnare creativă
Temele abordate nu se desprind de cele din filmele anterioare, așa că pe acest palier studioul nu aduce nimic nou.
Pierderea părinților sau a cuiva drag, inadaptarea într-un colectiv care nu vede cu ochi buni pe cineva diferit, găsirea unor prieteni ce se află în situații asemănătoare, iată pe ce se bazează Elio.
👾 Extratereștri… dar nu chiar originali
Particularitatea care scoate în evidență animația este prezența extratereștrilor, dar nu pot spune că pelicula debordează de imaginație din acest punct de vedere.
Designul creaturilor nu mi s-a părut prea reușit, arătau ca niște jeleuri pline de zahăr pe care le primești de la o vânzătoare acră care bombăne că n-are mărunțiș să-ți dea rest.
Din acest motiv, nu le-am considerat a fi credibile, mai ales că unele dintre ele seamănă cu alte personaje din panoplia gigantului Disney.
Să nu-mi spuneți că gura lui Glordon nu seamănă suspect de mult cu cea a lui Stitch, că nu vă cred.
Probabil artiștii, din lipsă de timp, au desenat la repezeală câteva caricaturi de creaturi și ele s-au regăsit în forma finală a filmului.
📜 Scenariu banal, univers parcă neterminat
Nici narațiunea nu este vreun punct forte, personajele secundare sunt colorate strident, dar neglijate în ceea ce privește caracterizarea.
Universul conturat este interesant, trebuie să admit asta, dar și neterminat, arată mai mult ca o demonstrație vizuală înainte de a fi aprobat conceptul definitiv.
Aventurile prin care trec Elio și Glordon sunt clasice, nu impresionează prin inventivitate, doar că au loc în spațiu. De acest aspect se leagă filmul ca înecatul de un colac de salvare imaginar.
😐 Umor fără tupeu, reacții rare
Scenariul inserează și câteva momente simpatice, dar merge pe un umor de siguranță, nu riscă glume adresate strict părinților.
Nu am sesizat nicio trimitere subtilă pe care doar un adult ar fi capabil s-o priceapă. Poate scena care amintește de finalul din Terminator 2 să intre în această categorie.
În rest, poantele se rezumă la „copilul e confuz, extratereștrii sunt și mai confuzi”.
Se râde, dar rar. Și nu zic doar de mine, ci și de copiii din sală, liniștea de mormânt fiind un indicator clar în acest sens.
🧒 Elio – erou Pixar plin de clișee
Personajul Elio este unul tipic Pixar, dacă nu are o rudă moartă, nu trece de preselecții pentru a deveni erou de lung-metraj.
Este carismatic, dar și enervant, este vulnerabil în momente de slăbiciune, dar găsește tăria de a depăși obstacole de tot felul.
Ce să mai, este un amestec adorabil de inocență și revoltă. Doar că nu are acel ceva care să-l facă și memorabil, se va pierde în pleiada de personaje conturate identic de către un studio care-și pierde din strălucire.
Ca de obicei, nu mă pot pronunța în ceea ce privește performanțele vocale originale, am urmărit o versiune dublată.
Sunt convins că replicile în română au pierdut din savoare, pentru că traducerile devin tot mai leneșe din lipsă de timp sau de profesionalism.
🏆 Elio – Verdict 👍 sau 👎?
Este o poveste despre maturizare, cu un strop cosmic, cu teme despre apartenență, familie, comunicare și acceptare de sine.
Pixar este maestru în lecții de viață servite cu o voce caldă și cu ajutorul unei palete de culori vibrante. Pe alocuri îi reușește în Elio, sunt și clipe emoționante, deși previzibile, dar nu pot spune că m-au adus în pragul lacrimilor.
Este un film cu suflet mare, dar care și aleargă haotic printr-o poveste prea simplă. Încearcă să fie profund, dar nu știu dacă îi și reușește pe deplin acest demers.
Se vrea amuzant, dar scoate doar câteva chicoteli. Nu e un eșec, dar este departe de eșalonul superior calitativ al animațiilor Pixar, precum Up, WALL-E, Coco sau Inside Out.
L-am întrebat pe puști dacă i-a plăcut, a răspuns cu jumătate de gură că da, însă nu i-am simțit entuziasmul.
De la Elemental a ieșit cu ochii un pic uzi, de aici doar cu gura uscată.
Eu aș fi fost mai drastic în verdict, dar în cazul animațiilor am ajuns să fac o medie, așa că am să construiesc 7 radiouri, cine știe, poate voi capta un semnal extraterestru.
(3,5 / 5)
