Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Mou tai dou sau Stuntman este un film din Hong Kong lansat în anul 2024 și regizat de frații debutanți Albert și Herbert Leung.
🎬 Stuntman – Premisă 📖
Sam Lee (Stephen Tung Wei) este un celebru coregraf de scene de acțiune și cascadorii.
El s-a retras din lumina reflectoarelor de vreo două decenii din cauza unui incident pe platourile de filmare.
Ajuns la bătrânețe, își câștigă existența cum poate. Însă se ivește o oportunitate de a ieși din scenă în glorie când este antamat de un prieten regizor pentru a-i coregrafia un ultim film.
Sam îl ia sub aripa lui protectoare pe Sai Lung (Chun-Him Lau), un tânăr aspirant la meseria de cascador.
Liniștea nu ține mult pentru că se produce ciocnirea inevitabilă dintre orgolii.
💭 Stuntman – Comentariu 🍿
Subiectul este destul de asemănător cu cel din Ride on, producția cu Jackie Chan în rol principal, știam că va urma o poveste emoționantă și un tribut adus cascadorilor din cinematografia din Hong Kong.
Și nu m-am înșelat pentru că asta am și primit.
Spre deosebire de filmul lui Chan, Stuntman este mai mult analitic decât dramatic, pentru că pune pe tapet două ideologii despre felul în care trebuie abordate cascadoriile.
🥋 Garda veche
Pe de o parte, Sam vine din garda veche și pentru el perfecțiunea este sinonimă cu succesul.
Este și pasionat, dar și obsedat de meseria lui, dacă o cascadorie nu iese exact cum vrea el, atunci o trage de un infinit de ori, riscând viața celor implicați.
Pentru el nu există compromisuri, pauze sau dorelisme de genul „Lasă, că merge și așa.”
Ori este cum vrea el, ori nu mai este deloc.
Asta asigură o calitate incontestabilă a scenelor de acțiune, dar oare se justifică prețul care uneori poate fi cel suprem?
👟 Generația nouă
Pe de altă parte, gașca nouă de cascadori este mai relaxată din acest punct de vedere, nu prea îl bagă în seamă pe bătrânelul surescitat care urlă la ei să fie mai concentrați la treabă.
Generația tânără merge pe ideea că oricum spectatorii nu sunt atât de avizați în domeniu încât să-și dea seama unde se trage mâța de coadă în timpul scenelor periculoase.
Pentru cei neexperimentați contează mai mult să-și încaseze cecul și să ponteze ieșirea din tură la ora 17:00, nu se gândesc să stea peste program sau să repete de n ori aceeași scenă.
Pentru Sam o cascadorie ratată este o pată pentru moștenirea lui, pentru cei tineri nu-i mare scofală.
El consideră că arta trebuie să primeze, ceilalți țin mai mult la viața lor decât la un film reușit.
Cine are dreptate în această dispută? Argumentele pro și contra sunt puternice de ambele tabere, așa că eu eram când cu Sam, când cu prospăturile dotate cu o altă mentalitate.
👨👧 Relația cu fiica
Pe lângă acest conflict profesional, Sam mai are un hop de trecut, reconcilierea cu fata lui pe care a lăsat-o de izbeliște, fiind concentrat mai mult pe cariera lui decât pe familie.
Aici, din nou, paralelele cu Ride on sunt foarte apropiate și această lipsă de originalitate m-a deranjat.
Care erau șansele ca într-un timp relativ scurt în lumea cinematografiei să primim două filme despre un cascador la pensie care are probleme cu fata lui de care s-a înstrăinat?
Chiar dacă secvențele în care Sam încearcă să-și spele păcatele trecutului și să recupereze timpul pierdut sunt emoționante, aveam impresia că le-am mai văzut. Pentru că, într-adevăr, le-am mai văzut.
📽️ Un film despre cinema-ul autentic
În esență, Stuntman e o scrisoare de dragoste către epoca de aur a cinemaului din Hong Kong, dar scrisă cu mâna tremurândă a unuia care știe că nu mai e la modă.
Producțiile din acea zonă erau recunoscute pentru cascadoriile extravagante în care căzăturile de la mare înălțime sau rostogolirile pe scări erau la ordinea zilei, iar măsurile de siguranță aproape că lipseau cu desăvârșire.
De aceea scenele erau realiste pentru că, de multe ori, cascadorii se răneau în timpul executării lor, ceea ce imprima verosimilitudine filmelor, dar oare merita acest risc?
🏆 Stuntman – Verdict 👍 sau 👎?
Filmul reușește să transmită acea senzație de pericol iminent la fiecare strigăt de Acțiune pentru că unele cascadorii aparent inofensive se dovedesc extrem de riscante.
O simplă luptă în care se orchestrează diverse scheme de arte marțiale sau o săritură de la înălțime pe care o considerăm banală se transformă în capcane mortale în timpul filmărilor.
Nu de puține ori am încetat să mai respir cât timp cascadorii erau trași pe peliculă în timp ce își riscau viața pentru ca spectatorii să aibă parte de câteva secunde de distracție.
🧱 Împotriva acțiunii sterile
Cascadoriile sunt reale, dureroase și spectaculoase – adică exact ce lipsește din filmele de acțiune plastifiate ale prezentului. Nu din toate, să nu generalizez, dar din majoritatea.
Este un film despre filme, dar fără aerul pretențios de festival european cu personaje care fumează în tăcere câte un cartuș de țigări și privesc în gol până cad stelele de pe cer.
🗣️ Defecte asumate
Are și unele momente dramatice care lovesc cu subtilitatea unui pumn în față.
Dialogul păcătuiește pe alocuri prin exces de explicații, ca și cum n-ar avea încredere că ai priceput din jocul actoricesc.
În plus, este destul de previzibil, nu-i greu de ghicit care va fi deznodământul.
❤️ Concluzie personală
Cu toate acestea, mi-a plăcut filmul pentru că știe să atingă și coardele sensibile cu emoții și nostalgie, dar să și admonesteze nebunia și/sau delăsarea din tagma cascadorilor.
Mă bucur că Oscarurile americane s-au gândit, în sfârșit, să adauge o categorie dedicată acestei meserii fără de care filmele ar fi, în mare parte, un ocean de plictiseală.
Stuntman este un film sincer, muncit, cu sânge pe saltelele de aterizare și cu suflet în fiecare cadru.
Nu este vreo capodoperă, dar îți trezește pofta să revezi filmele chinezești de odinioară în care cascadorii ajungeau mai des la spital decât adolescentele gravide din România.
De aceea am să contribui și eu cu opt cutii de carton pentru că ajută mult la atenuarea căzăturilor.
(4 / 5)
Trailer
