Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Star Trek: Insurrection a apărut în 1998, fiind ultimul film din această franciză care a binevoit să fie lansat înainte de schimbarea mileniului.
🎬 Star Trek: Insurrection – Premisă 📖
În timp ce un căpitan Picard îmbrăcat în costum alb face pe mediatorul printre stele, Data (Brent Spiner – Independence day), androidul lipsit de emoții, investighează o populație pacifistă care duce o viață liniștită pe o planetă îndepărtată.
Din senin, îl apucă toate pandaliile și începe să fie agresiv, încălcând directivele.
Cauzele sunt rapid elucidate, el nu este de acord cu un plan meschin și malefic pus la cale de un reprezentant al Federației și niște creaturi pocite, de zici că-s actori hollywoodieni ieșiți de sub bisturiul unui chirurg plastician amator și orb.
Ei vor să mute cu forța un grup de oameni zen și împăcați cu ei înșiși, cunoscuți ca Ba’ku.
De ce? Ei bine, planeta respectivă are niște proprietăți unice care o transformă într-un bun de o valoare inestimabilă.
Picard nu poate sta deoparte, pornește întru salvarea androidului-simbol al eticii spațiale, cutia de șuruburi cognitive pe nume Data.
💭 Star Trek: Insurrection – Comentariu 🍿
Premisa este una cu care ne-a obișnuit acest univers în care filozofia are câștig de cauză în fața acțiunii, de aceea accentul cade pe discuții cu tâlc și bătălii în ideologii.
Din start este evident că scenariul funcționează ca o metaforă care-și trage seva din realitate.
Americanii nu-s deloc străini de invadarea unor țări în curs de dezvoltare, care nu se pot apăra în fața unui asemenea colos, iar scopul invaziei nu este instaurarea democrației, ci exploatarea bogățiilor naturale.
🧩 Dilema centrală
Tema abordată sună bine pe hârtie, în practică, însă, rezultatul a fost altul. Am perceput filmul ca un episod de 45 de minute întins ca un elastic și plombat în câteva locuri pentru a deveni un lungmetraj.
De bază este o dilemă morală care nu este dificil de rezolvat. Sau, în condiții normale, nu ar trebui să fie greu să găsim răspunsul corect.
Între a-ți fi mai bine decât este necesar, dar a distruge alte persoane, și a-ți accepta destinul, așa cum o fac și ceilalți din jurul tău, ce ai alege?
Nu-l întreb pe antagonistul caraghios cu fața trasă la Xerox (F. Murray Abraham – Robin Hood), ce pare că se exfoliază în direct, că știu ce răspuns îmi dă.
Această confruntare cu argumente de o parte și de alta a fost cea care mi-a menținut interesul deasupra liniei de plutire pentru că filmul nu excelează prin vreo acțiune extravagantă.
🌿 Estetică pastorală și umor involuntar
Dimpotrivă, am avut parte de o poveste destul de molcomă, desfășurată în principal pe o planetă pășunistă, cu peisaje rurale bucolice de-mi venea să plec cu vaca la păscut.
Vă rog să mă iertați dacă veți considera că stric surpriza pregătită de film, dar conceptul lui Insurrection seamănă cu cel al basmului românesc Tinerețe fără bătrânețe.
Practic, Catena ar da faliment dacă și-ar deschide o sucursală acolo.
Abordarea este una destul de superficială. Toți cei care pun piciorul pe planetă devin mai energici, dar direcția în care se duce ideea este amuzantă, nu dramatică, așa cum m-aș fi așteptat.
😂 Energie tineresc-bizară
Worf are coșuri adolescentine, anumite personaje flirtează ca-n liceu, iar pe bătrânul Picard îl apucă un chef nebun de dansat și cântat.
Este serios pe alocuri, nimic de comentat, dar filmul nu merge mai departe cu ideea: ce înseamnă, cu adevărat, tinerețea fără bătrânețe într-un univers condus de reguli, ordine și directive stricte?
Se lasă mai mult cu ocheade pofticioase, nu cu aprofundări intelectuale.
💥 Acțiune de mucava
Avem și câteva scene de acțiune, dar sunt destul de plăpânde, parcă au petrecut luni întregi într-o țară înfometată și s-au prezentat la apel într-un stadiu subnutrit.
Să zic că-s acceptabile, nu m-au distrat cine știe ce, o să le uit repede, dar nici nu pot spune că m-au enervat în vreun fel.
Punctul culminant a fost un pic dezamăgitor deoarece lupta finală a fost la fel de tensionată ca o ceartă la coadă la farmacie între doi bătrânei care-și flutură cardurile cu reduceri.
În continuare Patrick Stewart (Logan) are o prestanță de-o eleganță ieșită din comun, dă senzația că joacă mereu Shakespeare în spațiu.
Acum primește și un interes romantic care ne arată și o altă latură a lui care-i face pe fani să ofteze cu gândul la trecerea anilor.
🏆 Star Trek: Insurrection – Verdict 👍 sau 👎
Chiar și în momentele în care episoadele din franciză nu beneficiază de turboreactoare în scenariu, filmele sunt cât de cât interesante.
Până acum nu am dat de vreunul pe care să îl consider un rateu în adevăratul sens al cuvântului.
Din fiecare ai câte ceva de învățat, chiar dacă lecția nu este atât de fluentă sau captivantă pe cât ar trebui.
Așa a fost și cazul aici, Insurrection este genul de film care vrea să fie profund, dar parcă se teme să scormonească în străfundul temei abordate.
Are niște idei care mustesc de potențial, dar tratamentul de care beneficiază este prea gentil, încât aveam impresia că nu se dorește deranjarea vreunui rid narativ.
Nu este un film prost, dar nici memorabil. Mai degrabă un „meh” elegant, cu coloană sonoră de Jerry Goldsmith care dă impresia că se întâmplă ceva epic, dar rămâi doar cu impresia.
După vizionarea filmului, mi s-a făcut un chef nebun să mă tăvălesc prin șase căpițe de fân. În plus, am să ascult de câteva ori la rând piesa A moment of love semnată de La Bouche.
Apropo, pentru binele vostru, distrați-vă și jucați-vă, măcar un pic, în fiecare zi. N-o să trăiți veșnic, dar măcar s-o faceți cu bucurie în suflet.
(3 / 5)
Trailer
