Mission: Impossible – The final reckoning

admin 16/05/2025 Acțiune Leave a comment

Să fie Mission: Impossible – The final reckoning ultima aventură a lui Tom Cruise în rolul Ethan Hunt?

Titlul și vârsta actorului mă duc cu gândul la această concluzie.

🎬 Mission: Impossible – The final reckoning – Premisă 📖

Ethan Hunt (Tom Cruise – Top Gun: Maverick) s-a retras în bârlog, după ce și-a luat papară în Dead reckoning, și tot face planuri peste planuri pentru a opri AI-ul malefic care îi dă de furcă.

Nu are parte de liniște pentru că este căutat atât de POTUS (Angela Bassett – Damsel), cât și de nenea rău, Gabriel (Esai Morales), care vor de la el cheia.

Și dacă vă întrebați, nu, nu este aia de la Emil Constantinescu, este cea care poate controla Entitatea căreia i-a cășunat pe umanitate.

Alături de echipa loială, Ethan începe o aventură planetară în încercarea de a găsi antidotul care să trimită la somn definitiv acest ChatGPT cu aptitudinile cibernetice ale lui Skynet la puterea Skynet.

Premisa este una destul de simplă și nu face altceva decât să continue povestea din filmul anterior.

💭 Mission: Impossible – The final reckoning – Comentariu 🍿

Dacă nu mai știți ce s-a întâmplat în Dead reckoning, stați liniștiți, că scenariul face o trecere în revistă a evenimentelor din acea peliculă.

De fapt, cred că în prima oră rătăcim pe cărarea amintirilor deoarece filmul încearcă să lege toate firele narative din producțiile anterioare.

📼 Repetiție, flashback și recapitulare

Nu doar că am tot văzut imagini din trecut, începând cu primul Mission: Impossible, dar am asistat și la explicații interminabile și repetitive despre una, despre alta.

Pe mine, care am revăzut de curând toată seria, m-a enervat teribil acest aspect pentru că filmele îmi erau proaspete în minte, nu aveam nevoie de recapitulare.

M-am simțit ca la liceu, aveam impresia că toate cele șapte filme anterioare au fost predate ca materii de-a lungul anului.

Și când a venit momentul examenului, a trebuit să scriu despre toate, doar că eu tocisem ca nebunul cu o zi înainte și nu aveam nevoie de copiuțe.

🤯 Plictiseală cu lingurița

Se simte în mod clar că este final de franciză, tocmai ca urmare a acestui vals prin trecutul seriei, mă și enerva, dar mă și emoționa, știind că este, posibil, sfârșitul unei ere.

O altă chestie care m-a sâcâit a fost boala scenariștilor de a-și crede audiența prea proastă, așa că aici mi-au fost servite cu lingurița toate planurile puse la cale.

Nu este lăsat nimic pe seama imaginației privitorului, ne sunt explicate cu lux de amănunte stratagemele gândite de eroi pentru rezolvarea unei situații imposibile.

Haide, domnule, unde este misterul? Puteam să mă prind și singur de anumite aspecte, nu era cazul să-mi faci scheme și să-mi ții prelegeri despre ce urmează să se întâmple.

Oricum sunt de pomană pentru că se știe că socoteala de acasă nu se potrivește niciodată cu cea din submarin.

💥 Acțiune imposibilă, dar fermecătoare

Aici misiunea este cu adevărat imposibilă, se împinge prea mult limita credibilității, până și personajele recunosc, cu o tentă jucăușă în voce, că planurile sunt absurde.

Într-adevăr, când afli că reușita lor se rezumă la o clipire din ochi sau la o precizie de un metru într-un ocean infinit, nu ai altceva de făcut decât să râzi și să accepți situația.

Însă, trecând peste toate aceste hibe scenaristice, când filmul intră în partea de acțiune, uiți de tot și de toate și ești vrăjit de ceea ce se petrece pe ecran.

🧨 Cascadorul suprem

Tom Cruise, actorul care sfidează gravitația, bătrânețea și sindicatul cascadorilor, joacă la perfecție rolul eternului Ethan Hunt – agentul secret care ar putea dezamorsa o bombă nucleară cu o agrafă de păr și un zâmbet ironic.

Pentru el riscul este doar o noțiune abstractă, aici este implicat în două scene mari și late în care în care se aruncă în brațele pericolului, și nu este o exagerare, iar acele momente îndelungi sunt excepționale.

Christopher McQuarrie știe cum să filmeze un haos coerent astfel încât să-ți plimbe inima din gât până-n călcâie și înapoi.

Coregrafia secvențelor de acțiune este atât de complexă încât mi se pare un miracol cum au reușit cei implicați să le ducă la bun sfârșit.

Se întâmplă atât de multe lucruri simultan încât nu puteam decât să fiu fermecat de exemplificarea practică a tuturor legilor lui Murphy.

Ethan n-are parte de niciun respiro, tot ce i se poate întâmpla rău în decursul misiunilor sale i se va întâmpla cu o precizie de ceas elvețian nefăcut în China.

🌊 Submarine, salturi și respirație tăiată

Tocmai asta a făcut ca punctele culminante, unul într-un submarin scufundat, celălalt în aer, să-mi taie respirația și să nu mai clipesc, de teamă să nu ratez vreun giumbușluc mortal.

Faptul că aceste scene de cascadorie sunt realizate practic le transformă în niște explozii de energie cum rar am văzut pe marele ecran.

Se poate spune orice despre Tom Cruise, dar nu că n-ar fi dedicat meseriei sale.

Am epuizat de-a lungul celorlalte articole epitetele menite să-i laude curajul de a fi el cel care realizează acele nebunii, luând pâinea de la gura cascadorilor.

Cruise își riscă viața mai des decât își riscă românul inteligent opiniile pe o rețea socială, știind că pe el va tăbărî o haită de analfabeți radicalizați.

Și e clar: la 60+ de ani, omul e mai activ decât mine când îmi sună ceasul la șase dimineața și mă prefac că nu-l aud, fiindcă dacă mă ridic din pat simt că vine sfârșitul lumii.

Vă miră cumva că Ethan Hunt aleargă și în acest film? Oho, și o face ca și cum datoriile lumii sunt pe urmele lui și toți cămătarii legali vin după el să-și recupereze dobânzile exorbitante.

❤️ Emoție în doze concentrate

Pe lângă acea acțiune monumentală livrată în porții concentrate, filmul vine și cu lovituri emoționante puternice.

Fiind un final de franciză, este lesne de anticipat că nu toată lumea va privi iarba din partea care trebuie.

Recunosc că în toată acea debandadă extravagantă care nu mă lăsa să-mi trag sufletul, am vărsat câteva lacrimi din varii motive.

Am cârcotit pe seama trecerii în revistă a producțiilor anterioare, creierul comentând negativ, dar inima mi-a fost atinsă de nostalgia atâtor ore petrecute cu aceste personaje care mi-au devenit o familie virtuală.

🧑‍💻 Echipă, AI și prezențe feminine

Deși Simon Pegg (Hot fuzz) și Ving Rhames (The wild robot) par că sunt acolo ca să butoneze computere și să ofteze din fundal, nu-i deloc așa, scenariul le oferă niște roluri importante.

Oricât de magistral este Ethan Hunt, nu poate ține piept de unul singur unei Inteligențe Artificiale malefice ce pare să fi fost antrenată pe toate sezoanele de Black Mirror, Terminator 2 și postările de pe Reddit despre cum omenirea o ia razna.

Și cum este musai să fie o prezență feminină mirobolantă pe lângă Ethan, aici această poziție este ocupată de Hayley Atwell (Paddington in Peru).

Actrița nu este deloc pe post de păpușă frumoasă, participă cot la cot cu Ethan în lupta cu Entitatea. Însă trebuie să menționez că există și câteva ipostaze în care mi-a venit în minte motto-ul noului film Superman – Look up!

🏆 Mission: Impossible – The final reckoning – Verdict 👍 sau 👎?

Probabil nu sunt în asentimentul majorității când afirm că filmul nu își justifică nici pe departe durata de aproape trei ore.

O oră este dedicată unui seminar de aducere aminte, o reîmprospătare a memoriei de care eu nu aveam nevoie.

Este o critică subiectivă, ține mai mult de experiența personală, eu mă puteam lipsi de atâtea explicații.

Plus că, hai să dăm cărțile pe față, antagonistul ales pentru cântecul de lebădă al francizei este mai mult un măcănit de rață.

Aș fi preferat un om mânat de gânduri proprii, nu un carcalac digital suprem care ia decizii pe bază de coduri și algoritmi.

Miza este una supremă, eradicarea speciei umane, dar n-am simțit acel pericol iminent care vine la pachet cu o asemenea amenințare, nici măcar nu m-am temut că ar putea deveni realitate.

Chiar și așa, filmul, ca produs finit, este o realizare cinematografică de excepție, definiția grandorii bombastice și nici nu este de mirare având în vedere bugetul colosal avut la dispoziție.

Umblă vorba-n târgul internautic că ar fi costat peste 300 de milioane de dolari, ceea ce l-ar situa în topul celor mai scumpe filme realizate vreodată. Și pe ecran se vede fiecare dolar.

Nu mai zic de coloana sonoră, poate o scriu la cald, dar piesa centrală mi se pare cea mai recognoscibilă dintre toate temele muzicale din filme.

Hai să nu exagerez, dar este una dintre cele mai memorabile compoziții și nici după opt filme nu și-a pierdut din farmec, indiferent prin câte iterații a trecut.

Așa că, în ciuda nemulțumirilor legate de scenariu, am să declar misiunea reușită și am să fac lumea mai sigură scufundând opt submarine rusești.