Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Anul 1999 s-a dovedit a fi unul interesant din punct de vedere al producțiilor cu accente horror asemănătoare, Stir of echoes fiind una dintre ele.
🎬 Stir of echoes – Premisă 📖
Tom (Kevin Bacon – MaXXXine) este un soț nu prea mulțumit de cariera lui, se vedea mai sus de atât, mai ales că pe drum vine și al doilea copil și este nevoie de bani.
Apropo de odrasle, cel deja născut, Jake, ne ia ca din oală vorbind direct cu noi, uitându-se fix în cameră.
Mă rog, nu ni se adresează nouă, ci unui prieten imaginar.
În fine, revin la Tom care, necredincios precum numele său, o provoacă pe cumnată-sa să-l hipnotizeze, convins fiind că o asemenea practică este doar vrăjeală pentru fraieri.
Însă să vedeți drăcie, nu doar că funcționează hipnoza, dar după revenirea în simțiri i se deschide larg o ușă în creier și lui Tom i se ascut simțurile perceptive.
Atât de mult încât începe să aibă viziuni cu o domnișoară ce i se pare cunoscută.
💭 Stir of echoes – Comentariu 🍿
Filmul seamănă un pic cu The sixth sense pentru că în ambele avem copii care văd oameni morți, dar cam aici se opresc asemănările cu pelicula creată de M. Night Shyamalan.
Scenariul și regia sunt semnate de David Koepp care a scris în perioada lui de maximă inspirație Jurassic Park, Mission: Impossible, Panic room și Spider-Man.
Nu pot să mă plâng de partea narativă deoarece filmul este unul destul de tensionat pentru că misterul este la el acasă.
Nu știam dacă Tom halucinează din cauza unui creier defect ca urmare a experimentului hipnotic sau dacă nu cumva are premoniții înfiorătoare despre ce va urma să se întâmple.
Regizorul combină inspirat cele două tipuri de sperieturi care se află în puncte cardinale opuse.
Bineînțeles că asistăm la concerte prea sonore când își mai face apariția năluca năzdrăvană care vrea ceva, dar nu știe să-și glăsuiască pofta inimii.
M-am speriat zdravăn, trebuie să recunosc, de vreo două ori, plasarea bubuiturilor fiind făcută cu tact și cu mare efect.
Însă filmul strălucește prin niște spaime trase pe liniște, de aici îmi dau seama că un scenarist are talent, când reușește să-mi contracte fesierii când nu se aude nici măcar musca bâzâind.
Pot spune că producția jonglează cu două genuri.
Pe de o parte, este un thriller psihologic care abordează declinul cerebral al lui Tom pe măsură ce viziunile devin tot mai dese și mai confuze.
Mintea lui intră într-o spirală descendentă care se depărtează de rațiune și se duce spre nebunie, speriindu-și apropiații prin comportamentul său dezlânat ce ar necesita o cămașă de forță.
Pe de altă parte, funcționează ca un horror supranatural pentru că aparițiile fantomatice sunt unele pe care le vedem și noi, deci dacă o ia Tom razna, atunci o apucăm și noi pe aceleași câmpii.
Protagonistul devine obsedat de imaginile care îi acaparează creierul și asta duce la deteriorarea relației familiale și este greu de decis ce cale ne-am dori să aleagă.
Să renunțe la bazaconiile care i se preumblă prin căpșor pentru a-și salva căsnicia sau să insiste până la capăt să afle originea lor în speranța că poate așa se va liniști?
Am apreciat că scenariul ne lasă mici indicii pe care trebuie să le îndosariem deoarece vor fi utile mai târziu, dar aruncă și câteva fumigene care ne orbesc pe moment.
Ce nu am apreciat a fost previzibilitatea poveștii de la un anume punct încolo, și punctul respectiv nu apare în actul final, să pot spune că a venit prea târziu și că n-ar fi problema atât de mare.
Din contră, încă de pe la început planează o suspiciune deasupra unor personaje pentru că anumite reacții sunt prea evidente și asta dă de gol surpriza pe care filmul o pregătea drept deznodământ.
Kevin Bacon a prins un rol ofertant care l-a solicitat destul de mult, personajul său fiind unul complex ce trece prin multe stări.
De la omul de familie obișnuit care vrea mai mult de la carieră ajunge la obsedatul care vede doar roșu în fața ochilor, la propriu, și nu mai ascultă de vocea rațiunii.
Ceilalți actori fac figurație, să fie prezenți la datorie pentru că nimeni nu se ridică la nivelul prestației lui Kevin.
Hai să nu fiu chiar rău, cel mic atentează cu succes la inima spectatorilor pentru că este tare drăgălaș și-ți umple sufletul de bucurie când îl vezi, chiar și când discută cu ceva sau cineva nevăzut.
🏆 Stir of echoes – Verdict 👍 sau 👎
Pelicula a intrat în umbra a două producții mult mai celebre din 1999.
Prima ar fi The sixth sense, film pe care deja l-am pomenit, și a doua este The Blair Witch Project, despre care nu îmi face nicio plăcere să vorbesc.
Este un film bun, doar că mai era nevoie de ceva cizelări aduse scenariului care conține secvențe venite din neant, fără vreo explicație.
Și oricât de supranatural ar fi subiectul abordat, unele rezolvări n-au nicio logică.
Momentele conveniente își fac apariția la țanc, când era cea mai mare nevoie de ele și asta m-a deranjat un pic.
Să nu mai zic că unele personaje au și ele parte de același tratament care jenează activitatea sinapselor.
Vin pe nepusă masă, își aruncă replicile elucidatoare și apoi dispar mai rapid decât o fantomă la vederea unui sobor de preoți călare pe-o cisternă plină cu apă sfințită.
Însă faptul că mi-a oferit o poveste care m-a captivat, chit că am ghicit-o relativ repede, și câteva sperieturi ca la mama acasă mă determină să iau 8 lopeți să-l ajut pe Tom în grădină.
(4 / 5)
