Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Christine este un film de groază adaptat după una din nenumăratele scrieri ale lui Stephen King.
🎬 Christine – Premisă
Suntem prin anii `70 ai secolului trecut și ne înscriem la un liceu unde activitatea este în toi.
Mai mult pe coridoare decât în clasă deoarece ne lovim de duo-ul format din prietenii Dennis (John Stockwell – Top Gun) și Arnie (Keith Gordon).
Nu-s deloc cei mai populari, ba chiar Arnie este considerat un tocilar tăntălău și este luat în bășcălie de dobitocii bătăuși ai școlii.
Dar raportul de forțe de schimbă în momentul în care Arnie cumpără o mașină de colecție care poartă numele de Christine.
Și este posedată.
💭 Christine – Comentariu 🍿
Filmul este regizat de maestrul John Carpenter care este autorul mai multor pelicule de groază, magnum opus fiind The thing.
Din păcate, pentru mine producția de față nu este una dintre cele mai strălucite realizări ale sale pentru că nu-i deloc de groază în ciuda premisei stranii ce mustește a potențial.
Este mai degrabă un film despre obsesie și ce transformări drastice poate avea fixația pentru un obiect (și nu numai) asupra psihicului unui om.
Durează mult până se ambalează intriga și cred că aproape o oră am asistat la o extinsă dezvoltare a unor personaje care suferă modificări vizibile cu ochiul liber.
Poate acest aspect să îl consider a fi horror pentru că scoate în evidență ce periculoasă este adicția de ceva, orice, fie că vorbim de o mașină în cazul de față, fie de alte vicii nocive.
Metamorfoza lui Arnie dintr-un papă lapte ce este ciuca bătăilor într-un adolescent fercheș după care pică late domnițele este incredibilă.
Și când îi mai atașăm și o mașină venită din iad, cu o minte proprie pe care cu greu o putem înțelege, abia atunci începe Christine să semene cu ceea ce îmi închipuiam eu că ar trebui să fie.
Însă în ciuda ratingului R, nu am primit carnagiul carnal pe care mi-l doream pentru că splendoarea clasică roșie nu prestează în adevăratul sens al cuvântului.
Nu se dedă la acțiuni violente care să se lase cu picturi moderne în tușe grosolane, doar aleargă nătărăii care, la rândul lor, fug în linie dreaptă și cam atât.
Foarte rare au fost momentele în care am dat nas în nas cu ceva lichid sangvin ce a părăsit circuitul arterial intern și atunci pentru câteva fracțiuni de secundă.
Păi eu voiam ca mașina Christine să paveze șoseaua cu cadavre, să le pulverizeze într-o ploaie plină cu hemoglobină, să le transforme în chisăliță, să nu mai rămână nici dinții înfipți în cavitatea lor.
Știu, sunt prea turbat și sadic când vine vorba de horror, dar asta doream de la Christine.
Se simte că este făcut pe grabă, a intrat în faza de filmare la câteva zile după lansarea cărții, iar scenariul nu este printre cele mai strălucite.
Este plin de nimic plictisitor, iar scenele intense se termină precoce, neavând deloc o durată satisfăcătoare.
Nu știu cum este cartea, că mi-ar trebui o viață întreagă numai să citesc opera completă a lui Stephen King, dar aici nu ni se oferă nici cea mai mică explicație cu privire la Christine.
De ce este posedată, ce spirit demonic s-a pitulat în ea, cu ce scop? Nu primim niciun răspuns de nicăieri.
Chit că mi-a decapotat brutal entuziasmul, totuși pot să laud efectele speciale.
Nu vă gândiți că-s unele computerizate, filmul fiind lansat în 1983, dar cele care redau repararea din proprie inițiativă a mașinii sunt excelente.
Chiar mă uitam și nu mă prindeam cum cei 7 oameni care au lucrat în cadrul acestui departament au reușit să le facă să arate atât de bine ținând cont că bugetul este unul de 2 cafele la Mamaia.
Și mai am ceva de aplaudat, piesele (nu auto) care însoțesc filmul sunt unele vechi, dar nemaipomenite, cum s-ar spune muzică, nu zgomot.
🏆 Christine – Verdict 👍 sau 👎
Pentru subiectul abordat am simțit că filmul este mult prea lejer, acel rating R l-a obținut pentru că se înjură des, nu că ar fi cine știe ce violent.
Are o profunzime psihologică referitoare la țăcăneala obsesivă, dar nu este transpusă cum trebuie din punct de vedere fizic pe ecran.
Oricum, se pare că sunt probleme în a adapta corespunzător scrierile lui Stephen King pe marele ecran, fiind foarte puține cele care merită cu adevărat pomenite.
Christine, zic eu, nu face parte din această categorie deoarece patinează în zona amatorismului ca scenariu, actorie și groază, fiind un produs mediocru care nu prea mi-a fost pe plac.
Sunt în minoritate aici, dar n-am ce face, nu mă pricep la mecanică auto așa că nu-s în stare să schimb decât 5 bujii, mai mult nu știu.
(2,5 / 5)
