Duel

admin 30/07/2023 Acțiune 1 Comment

Un amărăștean necunoscut pe numele său Steven Spielberg regiza acest Duel.

Este primul său film disponibil spre vizionare, că mai are unul, Firelight, realizat cu 7 ani mai devreme care este incomplet că nu mai există 2 role din el.

🎬 Duel – Premisă

David (Dennis Weaver) este un om obișnuit, chiar definiția persoanei banale, are o viață comună, fără prea multe evenimente incitante pe parcursul ei.

Într-o zi oarecare se deplasează spre o întâlnire de afaceri destul de importantă pentru el. Afară-i cald, șoseaua pustie, drumul lung, așa că îi dă bice spre destinația lui.

Doar că un nene aflat la volanul unei cisterne inflamabile are alte gânduri cu David. Și ele nu-s deloc binevoitoare.

Ce părea la prima vedere o simplă șicanare în trafic în care de bază erau vorbele mărinimoase pline de complimente de genul „ba pe-a mă-tii‟ se transformă într-o luptă pentru supraviețuire.

💭 Duel – Comentariu 🍿

Avem de-a face cu un film TV, așadar așteptările nu erau foarte ridicate, chit că în scaunul regizoral se afla Steven Spielberg.

Povestea este jupuită până la schelete de orice urmă de narațiune sofisticată și se rezumă doar la o confruntare între doi șoferi în mijlocul pustietății.

Nu este un film neapărat spectaculos, nici nu prea avea cum luând în calcul circumstanțele care au dus la crearea lui, dar fiind destul de scurt, sub 90 de minute, își face treaba.

Ce este drept, în ciuda duratei reduse reușește să devină un pic repetitiv pentru că nu are multă diversitate în acțiune, unele cadre fiind refolosite, de unde și senzația de deja-vu.

Pe șosea nu se pot petrece cine știe ce lucruri complicate, depășiri când de o parte, când de alta, mai o bușeală nervoasă, mai o frână bruscă, mai o pupătură cu gardul, dar cam atât.

Însă chiar de atunci se vedea talentul lui Spielberg. Hm, sau poate spun asta ca vitejii după război, știind la ce nivel a ajuns în 50 de ani și după multiple premii Oscar câștigate.

Dar mi-a plăcut modul în care a poziționat camera în multe momente cinetice, era amplasată jos, mult sub nivelul ochilor, astfel încât tot ce era luat în obiectiv părea mai mare și mai amenințător.

Plus că totul se desfășoară ziua în amiaza mare, o dovadă că nu ai nevoie de întuneric pentru a crea teroare instinctuală.

Nu știu dacă asta i-a fost intenția la nivel subliminal, dar pe mine această confruntare m-a dus cu gândul la o coridă vehiculară.

Mașina lui David era roșie, iar mastodontul pe urmele lui era de neoprit și ataca în permanență și aceste aspecte m-au făcut să cred că asist la o bătălie între matadorul neajutorat (în acest caz) și taurul furios care o ia razna la vederea acelei culori și nu se oprește orice i-ai face.

Cu toate că nu are anvergura unui film din zilele noastre cu acțiune pe șosea, Duel este tensionat și chiar un pic psihologic deoarece David este în permanență stresat și amenințat de o prezență nevăzută.

Nu mă refer la cisternă, că-i ditamai măgăoaia, ci la persoana de la volan.

Nu apucăm să-l vedem pe șoferul descreierat în toată splendoarea lui nici măcar o secundă, maxim din ce observăm este o pereche de ghete și atât, restul rămâne ascuns.

Sună cunoscut, nu? Laitmotivul este reluat în Jaws, film în care antagonistul acvatic apare foarte puțin în prim-plan.

Poate și pentru a transmite ideea că oricine care conduce o poate lua razna instantaneu din te miri ce motiv, că ai claxonat aiurea, că ai tăiat banda, că te moșmondești ca melcul pe autostradă.

Scena care m-a impresionat cel mai mult nici măcar nu are loc afară, pe asfalt, ci în interiorul unei bodegi plină de șoferi unde David își stoarce creierii încercând să afle cine vrea să-l omoare, de ce și cum poate evita această situație.

Cu vorba bună sau fugind din calea amenințării?

Păcat că la nivel de atenție la detalii și continuitate filmul este, și nu mă feresc de cuvântul ăsta, pardaf.

Chit că este la început de carieră, trebuie să-l urechez pe Spielberg pentru că unele greșeli sunt grosolane și impardonabile.

De un la pahar de apă golit la gură, dar așezat pe masă plin și până la reflexia clară a regizorului într-un geam, Duel colcăie de asemenea erori mult prea evidente pentru a le trece cu vederea.

Să nu mai zic că în partea finală când suntem în mașină cu David în oglinda retrovizoare, pentru minute bune, se vede un cap care nu este al lui David și asta mi-a distras atenția de la ce se petrecea pe șosea pentru că mă uitam doar la clica aia de păr din oglindă.

🏆 Duel – Verdict 👍 sau 👎

Încerc să analizez filmul fără să mă gândesc la producțiile grandioase de azi care bubuie sute de milioane de dolari pe bugete pentru că altfel comparația nu ar fi măgulitoare pentru Duel.

Însă pentru un film de acum mai bine de 50 de ani arată bine și nu a îmbătrânit deloc pentru că este realizat practic, iar subiectul abordat nu s-a demodat.

Ar trebui să tragem o povață clară de aici, anume să ne menținem calmul la volan pentru că zbieretele isterice și semnele obscene n-au dus niciodată la rezolvarea pașnică a unei situații din trafic.

Și nu știi niciodată peste ce nebun vei da pe șosea. Sau poate chiar tu ești țăcănitul, dar încă nu știi, și un simplu gest îți va demola bariera sănătății mintale și o vei lua razna.

Pe canicula asta am să dau pe gât 7 pahare cu apă rece, aș mai fi vrut unul să-mi potolesc definitiv setea, dar multiplele gafe tehnice mi-au pus un nod în gât la final.

(3,5 / 5)