Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Syk pike sau Sick of myself este o comedie neagră din Norvegia ce a poposit și pe marile noastre ecrane.
🎬 Sick of myself – Premisă 🕮
Signe (Kristine Kujath Thorp – Nordsjøen) și Thomas (Eirik Sæther) formează un cuplu monden și modern al zilelor noastre.
El este un artist aspirant, dar nu prea are talent, ea este o zuză eșuată care se visează mare celebritate.
Pe scurt avem de-a face cu doi ratați.
Dar cum societatea de azi iubește asemenea specimene, Thomas devine cunoscut peste noapte spre stupefacția și invidia iubitei sale Signe.
Având în vedere că relația lor se bazează pe orice numai pe onestitate și iubire nu, fiind extrem de competitivi într-o zonă total nepotrivită, se pune de-un mic război personal.
Ea nu se lasă mai prejos, că doar cum să nu fie și ea băgată-n seamă, așa că screme un plan malefic de a ajunge sub lumina reflectoarelor.
Cum este un subiect la modă, ei bine, de la ruși i se trage beleaua.
Bandajele afișate pe poster sunt suficiente, nu mai este cazul să dezvălui alte amănunte din film.
💭 Sick of myself – Comentariu 🍿
O fi producția catalogată comedie non-albă, dar nu mi s-a părut deloc așa, mai degrabă o disecție pe viu a societății curente care a atins cele mai înalte culmi ale superficialității.
Și, mai ales, ale prostiei incorigibile.
Nu este un film plăcut de urmărit, nici nu a avut o asemenea intenție, deoarece personajele principale sunt repugnante de-a dreptul și nu trezesc nici măcar un firicel atomic de empatie.
Merită cu vârf și îndesat tot ce li se întâmplă pentru că se adeverește proverbul conform căruia semeni ceea ce culegi.
Subiectul principal abordat de film este cel al vanității umane, o vanitate cultivată de către tot ce înseamnă mass media în goana după circ care să aducă audiență.
Personajele sunt unele infecte, nu mă feresc de cuvinte, niște oameni râzgâiați, alintați, imbecili, idioți, cu o mentalitate defectă care cred că li se cuvine totul și se consideră mult prea importanți.
Cei doi își dau atât de multe aere încât ai impresia că ești la un concurs de flatulații pe bază de fasole stricată, atât de rău duhnește atmosfera în preajma ăstora, dar în special a ei.
Mă uitam siderat la film și simțeam cum devin un mic psihopat pentru că îmi imaginam cele mai crunte chinuri în care să se zvârcolească Signe din cauza gândirii ei împuțite.
Mai rar un asemenea personaj care generează un respect egal cu cel simțit pentru o muscă țețe într-o maternitate plină de nou născuți.
Povestea din film este o oglindă perfectă a societății noastre, cel puțin a unei părți din ea, a celei obsedate de faimă obținută prin orice mijloc.
Că dacă ai talent ca un limbric uscat la soare, deci nu ești în stare pe propriile puteri, atunci inventezi o poveste senzaționalistă numai bună de dat iama la Măruță, Vaida sau alți moderatori ai unor emisiuni cretine numai bune de îndobitocit poporul.
Aș putea considera filmul ca fiind mesagerul unei povești cauționare care trage un semnal de alarmă cu privire la insistența societății de a normaliza tot ce este dereglat de dragul incluziunii.
Astfel, și avem exemple fără număr, se cade dintr-o extremă în alta.
De la lipsa totală a diversității s-a ajuns la includerea tuturor dereglaților care își au locul într-un spital de nebuni într-o societate zdravănă la cap, nicidecum pe podium pentru a propovădui normalitatea.
Poate că exprimă acest pericol în tușe mult prea grosolane și grosiere, dar nu cred că filmul se depărtează prea mult de adevăr că doar suntem martorii unor acțiuni absurde și vomitive la care se dedau unii sau altele pentru cele 15 minute de faimă.
Hai că sunteți zi cu nenumăratele provocări necugetate de pe diverse rețele de tembelizare socială care au dus chiar la moarte.
Dar nici nu o să stau să le plâng de milă respectivilor, revin la proverbul cu culesul a ceea ce semeni, dacă așa consideră selecția naturală că este cazul să își facă treaba, atunci cine sunt eu să mă opun?
🏆 Sick of myself – Verdict 👍 sau 👎
Filmul prezintă o societate slută care tinde să pună pe un piedestal tot ce este anormal doar pentru a propaga o falsă senzație de egalitate.
Breaking news!!!
Nu există egalitate și nici nu trebuie să existe, nu toți suntem egali și nici nu trebuie să fim pentru că altfel umanitatea s-ar prăbuși sub propria-i ipocrizie.
Nu este normal să dăm apă la moară tuturor retardaților doar pentru a-i considera egali și, în loc să le oferim ajutor pentru însănătoșire, le hrănim iluziile demente, ba chiar le oferim drepturi deși este clar că nu au discernământ.
Cel puțin așa am interpretat eu simbolistica din spatele personajului Signe.
Am concluzionat că-i o nebună care primește atenție nejustificată doar pentru că nimeni n-are curajul să-i spună verde-n față că-i țăcănită de frica linșării mediatice, că umanitatea a ajuns una lașă și supusă unor percepte defecte.
Poate mă înșel, poate nu.
Dacă este să critic ceva la partea tehnică, atunci ar fi ADR-ul (Automated Dialogue Replacement) destul de nereușit care uneori a devenit prea deconcertant.
Filmul este bun, personajele nu.
Nu ai cum să te simți bine urmărindu-l pentru că nu face decât să te enerveze la culme.
Oi fi un pui de sadic, dar nu m-aș fi supărat dacă la un moment dat începea să-i curgă carnea de pe oase lui Signe, atât de repulsivă devine prin mentalitatea ei de cocină porcină.
Cum îi doresc tot răul din lume, mă reped să-i îndes pe gât 8 pilule medicamentoase cumpărate doar prin metode ilicite.
(4 / 5)
