Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
1941
How green was my valley a fost un film care i-a adus lui John Ford unul din cele 4 premii Oscar pentru regie, performanță reușită într-o fereastră de 17 ani. Pe lângă aceste 2 premii, filmul a mai înhățat alte 3 statuete.
🎬 How green was my valley – Premisă
Plasat spre sfârșitul Erei Victoriene, filmul ne ia un bilet de călătorie având destinația finală în sânul unei familii galeze, Morgan, o familie numeroasă, de zici că se pregăteau pentru înființarea unei echipe de handbal.
Seniorul, tatăl autoritar (Donald Crisp – Mutiny on the Bounty), și cei cinci frați adulți trudesc din greu în minele de cărbune din apropiere (n-o să fac nicio glumă iliesciană cu mineri, vă asigur), în timp ce ăl` mic, ștrengarul Hew (care ne povestește filmul din postura de om matur), se zbenguie în stânga și în dreapta.
El este speranța strălucitoare a familiei, luminița de la capătul tunelului întunecat, intelectualul din neam, cel care trebuie să fie primul care scapă de înecăciunea prafului de cărbune și să urmeze o școală care să-i aducă o meserie mai bună de atât.
Și How green was my valley este o cronică a vieții acestei familii. Și nu numai.
💭 How green was my valley – Comentariu
Hollywood se pare că încă nu se poate desprinde de acest tip de filme.
După ce anul anterior Rebecca spărgea șablonul, fiind un thriller psihologic, How green was my valley se întoarce la saga de tip foileton care ne povestește ce se petrece cu o familie oarecare plasată într-un climat socio-economic turbulent.
Fiind o casă cu o grămadă de locuitori, nu mă ascund pe după lanternă și scriu că se vor întâmpla destule nefăcute pentru că trebuie să se mai rărească dintre ei, mai ales că meseria aleasă este una periculoasă pentru sănătate.
Nu lipsesc poveștile de dragoste, dar au un ceva anume care nu le-au făcut să pară reale, jur că aveam impresia că urmăresc ceva basm de tip Albă ca Zăpada și cei 7 mineri.
Este prea comico-teatral-copilăros comportamentul sfios și inocent al unor personaje pentru a transmite o senzație de realism.
Zici că erau copii de grădiniță care se jucau în groapa cu nisip și le era rușine să-și împrumute lopățica.
Ăsta este singurul aspect care mi-a îngropat un pic interesul pentru că în rest, oricât de banală pare povestea la prima vedere, How green was my valley este un film reușit.
John Ford ne propune o producție plină de emoții contrastante, de la bucuria unei mese îndestulate nu neapărat prin bucate multe, ci prin servirea ei în familie, până la tragediile incomensurabile generate de tributul pe care pământul și-l cere pentru că este scormonit în permanență de către furnicile umane din dorința de îmbogățire.
Filmul este un amalgam eclectic de mesaje care abordează o diversitate de subiecte, traiul prea greu al multora pentru bunăstarea prea exagerată a câtorva, religia ale cărei sfaturi țin omul pe loc în evoluția sa, camaraderia adevărată creată între oameni care au aceleași suferințe și, de ce nu, sacrificiul amoros pentru mai binele familiei.
Uneori devine prea melodramatic, de tip telenovelă alb-negru în care durează șase sezoane și un film până când 2 personaje își proclamă iubirea reciprocă.
Alteori parcă prea o arde-n predici socialiste, încercând să evidențieze o realitate pe care deja oamenii o cunoșteau, că nu doar minerii acelor vremuri munceau de rupeau pământul (la propriu) pentru o bucată de pâine, ci mai toată lumea, și atunci, și acum, diferențele nu-s foarte mari.
Conflictul este unul generațional, tatăl care are respectul într-o mână și privirea șfichiuitoare în ochi pare o relicvă a trecutului, în timp ce odraslele sale se uită spre viitor, spre o lume în care nu mai trebuie să fie sclavi tăcuți pentru că așa li s-a spus de mici cum că nu este bine să comenteze în fața șefului și că trebuie să-și accepte soarta, că-s alți 100 la poartă care așteaptă să le ia locul.
Realizarea filmului este una grandioasă, cu foarte mulți figuranți în fundal, cu numere muzicale, ceea ce transformă producția într-o epopee tehnică nemaipomenită.
John Ford a cerut să fie pictate dealurile în negru și să fie aduse tone de cărbune în locație, atât de dedicat a fost meseriei de regizor.
Ce n-am înțeles eu a fost discrepanța între sărăcia financiară a familiei Morgan pe care scenariul încerca să ne-o transmită, și chermezele pe care le organiza, invitând tot satul.
Păi să dea dracii că dacă acum chem neamul, nu mai zic toți vecinii apropiați, la o petrecere să bea și să mănânce, îmi trebuie un credit pe 30 de ani pentru a susține acest efort, pe când neamul Morgan făcea asta destul de des fără mari probleme.
🏆 How green was my valley – Verdict
Filmul este unul zgrunțuros, parcă simți cum ți se lipește de plămâni praful acela otrăvitor de cărbune, iar peisajele sunt unele dezolante, atât vizual, cât și spiritual.
Alegerea paletei coloristice alb-negru este una potrivită în acest context, deși are în titlu verde, filmul nu te îmbie cu frumuseți naturale îmbogățite de o fotosinteză sănătoasă.
Dimpotrivă, te împroașcă din cap până în picioare cu o imagine mizeră, o reflecție murdară a unei societăți brăzdate de o inechitate extremă și aflată pe un accentuat curs regresiv.
În general, oricât de bine realizate sunt, asemenea filme mă cam lasă rece pentru că nu au o finalitate definitivă, prezintă tribulațiile unor familii de parcă ar avea ceva special, dar dramele lor sunt ale majorității, deci nu surprind cu nimic.
Însă filmul este ambițios și măcar pentru asta merită 7 șilingi.
Apropo, ăsta-i filmul care i-a suflat multe dintre premii celebrului Citizen Kane, considerat de mulți cel mai bun film realizat vreodată, lăsându-l doar cu Oscar pentru scenariu.
(3,5 / 5)
