Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Netflix a lansat în văzduh comedia You people și am prins-o din zbor, că afară ningea și am găsit o scuză bună să nu fac pârtie.
Doar mie îmi vine să rostesc titlul filmului cu vocea lui Robert Downey Jr. din Tropic thunder?
🎬 You people – Premisă
Ezra (Jonah Hill – Don`t look up) este un evreu alb de 35 de ani. Necăsătorit.
Amira (Lauren London – Without remorse) este o musulmană neagră de vârstă nedefinită. Tot necăsătorită.
Presiunea familiei apasă tot mai greu pe umerii lui Ezra să-și înnoade barba-n buzele unei soții.
Fără să vrea, acesta dă peste Amira, după ceva vreme sar scântei de amor, iar cuplul proaspăt format începe să se gândească la căsnicie.
Spre disperarea viitorilor socri din ambele tabere (Julia Louis-Dreyfus cu David Duchovny, pe de o parte, și Nia Long cu Eddie Murphy, pe de altă parte) care nu văd cu ochi buni acest mariaj, fiecare crezând că partea oponentă nu este de nasul lor.
💭 You people – Comentariu
Mai bine ieșeam la pârtie pentru că un efort fizic obositor mi-ar fi prins mai bine decât să petrec două ore în compania acestei așa-zise comedii fleșcăite.
Vrea să pară proaspătă, în ton cu vremurile, dar este extrem de învechită când vine vorba de glume care sunt nemaipomenit de aride.
Evreii sunt rasiști, negrii sunt antisemiți.
Cam la asta se rezumă tot așa-zisul umor din You people.
Anume la insulte dintre cele mai stânjenitoare și lipsite de orice dram de amuzament încât n-am râs deloc, dar absolut deloc.
Există și varianta extrem de posibilă ca poantele să nu-mi fi generat scrijelituri în buze pentru că au o țintă culturală specială care nu mă are în colimator.
Spre exemplu, a fost o scenă extinsă care a cuprins o dumă cu privire la albumele lui Drake la care probabil cineva versat în discografia lui a râs, dar eu eram mort pe dinăuntru, că n-am idee de Drake, știu doar că-i unul ce freacă microfonul pe bani mulți.
Însă nici nu pot spune că You people este o mizerie absolută de film pentru că are intenții lăudabile, atacând prejudecățile umane care persistă în continuare în creierul nostru oricât de destupați la minte ne dăm.
Este greu să eliminăm veninul ideologic acumulat de mii și mii de ani așa, cât ai pocni din degete.
Nu are rost să ne ascundem în false bateri cu pumnul în piept, suntem toți vinovați de judecăți premature și concluzii trase instantaneu, luându-ne în primul rând după ambalaj, nu după conținut.
Aș fi vrut însă mai multă seriozitate acordată acestui subiect, că prea este luat în derâdere, filmul fiind mai mult o paradă de cameo-uri ale unor actori care au semnat doar să-și vadă moaca pe ecran.
Nici nu știu ce a căutat David Duchovny pe aici, că a avut două replici jumătate, și alea în fundal, ca și când n-ar conta.
Pe mine m-a sâcâit și prezența unor actori/comedianți pe care nu îi suport pentru că nu mi se par deloc amuzanți și vorbesc de parcă ar fi în permanență beți sau drogați, Mike Epps și Deon Cole.
Nu prea le bunghește Eddie Murphy în anii recenți cu partiturile alee, după mizeria de Coming 2 America acum a nimerit în secătura asta de film care nu m-a gâdilat deloc sub nas să râd măcar un pic.
Nu că ar juca prost, chiar mi-a făcut plăcere să îl revăd, că tare scump este la vedere în ultima vreme, dar rolul nu este pe măsura talentului său.
🏆 You people – Verdict
Premisa este una obosită și You people nu are un scenariu capabil să o scuture de praf.
Plus că m-a enervat la culme imaturitatea celor doi însurăței care, deși sunt la o vârstă depărtată de copilărie, se comportă ca niște țânci tâmpi, făcând mereu pe victimele.
„Ah, păi dacă mă-ta și cu tac-tu nu mă plac și mămica mea cu tăticul meu nu te plac, atunci este clar, trebuie să ne despărțim, chiar dacă ne iubim la infinit‟.
Vai, ce sensibili sunteți, nu mai bine vă băgați neamurile în gaura neagră a facerii primordiale și vă vedeți de viața voastră?
Că așa ar face niște oameni cu capul pe umeri, nu s-ar plânge că ăia mici la groapa cu nisip că n-au cu ce să se joace în ea.
Jur că filmele astea noi portretizează personaje extrem de sensibile care sunt traumatizate din orice mizilic, incapabile să fie stăpâne pe sine, să pună piciorul în prag și să ia niște decizii pentru binele lor propriu.
Este repetitiv, superficial și cu personaje unidimensionale.
Nu mai stau la taclale că trebuie să plec că mai am 4 chipuri de pierdut în Las Vegas.
(2 / 5)
