Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Anno Domini era 2001 și pe marile ecrane își făcea apariția The others, un film struțo-cămilă, de sorginte spaniolă (scris, regizat și compus de Alejandro Amenábar), dar cu finanțare internațională și actori având engleza ca limbă maternă.
🎬 The others – Premisă
Ne stabilim reședința spațio-temporală la finele Războiului Mondial secund, în ditamai conacul englezesc cu aspect gotic-medieval, numai bun de făcut filme cu moroi.
Aici locuiește Grace (Nicole Kidman – The Northman), văduvă sau nu, încă nu știe, pentru că soțul nu s-a întors de pe front, nici pe picioarele lui, nici între patru scânduri.
Alături de ea regăsim doi copilandri, Anne și Nicholas, ce suferă de o gravă boală incurabilă, fiind fotosensibili, spre supărarea companiei electrice care nu încasează nicio liră de pe urma consumului de megawați.
Avem și o triplă de servitori ce taman și-a luat în primire sarcinile de serviciu, servitori ale căror priviri parcă sculptează în cercurile infernale ale lui Dante.
Având în vedere că locația este una de natură lugubră, nu-i mare surpriză că personajele noastre nu au un somn prea bun.
Sunt deranjate în permanență de prezența unor spirite nevăzute care se preumblă nestingherite ca la ele acasă, băgând sperieții în Grace și, mai ales, în cei doi copii mai slabi de înger.
💭 The others – Comentariu
Iarăși, mă, filme cu fantome neliniștite prin case șubrezite și locuitori tăntălăi care nu se ușchesc la prima bântuire?
Da, The others îngroașă rândul parcă tot „mai nesfârșit‟ al producțiilor de acest gen, dar măcar este unul bine realizat din toate punctele de vedere.
În primul rând, locația este una terifiantă, n-aș sta acolo nici de-ar fi liberă de ocupanții clandestini veniți dintr-un alt spectru spiritual.
Imensitatea clădirii cuplată cu lipsa luminii naturale (avem doar lumânări în peisaj) generează o atmosferă tenebroasă care-ți crește ritmul cardiac și-ți dă palpitații la inimă de parcă ai fi într-o sală de gimnastică, trăgând de cel mai greu aparat.
Uși închise peste tot, o ceață permanentă care învăluie casa ca într-un giulgiu demonic, lumina care abia pâlpâie și pare că ascunde pericole la fiecare colț, toate acompaniate de-o coloană sonoră minimală, dar eficientă, pff, deja mă zgribulesc scriind aceste rânduri.
În al doilea rând, The others are la cârmă un regizor excelent, care are un talent aparte când vine vorba de construirea unei tensiuni într-un crescendo permanent prin mijloace frugale.
Filmul nu este violent, nu este scârbos, nu-i cu demoni scabroși și scene sângeroase, din contră, din acest punct de vedere The others este o producție foarte cuminte, regizorul alegând alte tehnici pentru a ne îngrozi.
Pare plictisitor, nu? Fără fantome CGI, fără jumpscares-urile clasice, fără incantații păgâne, fără nimic din ce obișnuim să vedem într-un film cu fantome.
Și atunci cu ce ne încântă The others?
Ei bine, dragii mei, scenariul din film se bazează pe al șaselea simț al spectatorului, pe abilitatea lui de a percepe cele mai mici nuanțe în dialogurile criptice și în schimbările subtile de comportament pentru că filmul este destul de vag când vine vorba de informații.
Poate casa este bântuită. Poate este totul în scăfârlia stăpânei Grace care are mintea șubredă din cauza dificultății de a se ocupa singură de proprietatea generoasă în lipsa soțului căsăpitor de naziști.
The others se joacă expert cu percepția spectatorului pentru că ești tentat să o crezi pe Grace deoarece și tu ești martorul unor evenimente inexplicabile, dar în același timp te întrebi dacă nu cumva o iei razna alături de Grace.
Hai că v-am perpelit destul, The others a rămas în memoria colectivă a cinefililor prin twistul de final, seamănă cu al altui film, dar îmi trag fermoar la tastatură, că nu-i frumos să-l pomenesc.
Într-adevăr, când l-am văzut prima oară am rămas mai mult decât șocat, acum, revăzându-l și știindu-i șmecheria, ochiul era concentrat pe altceva, pe depistarea informațiilor necesare descifrării misterului.
Își pierde ceva din farmec, dar rămâne o excelentă dramă cu accente horror.
Interpretarea magistralei Nicole Kidman (Being the Ricardos) este perfectă, personajul ei fiind unul al contrastelor.
Te impresionează prin grija imensă pe care o are pentru copiii săi, însă te și bagă-n ședință la psiholog din cauza severității de care dă dovadă, soră bună cu țicneala.
🏆 The others – Verdict
Este un film inteligent, cu foarte puține erori de logică și continuitate, care se bazează pe teroarea născută din sugestie, nu prin groaza cauzată de imagini explicite.
Când un film îți zbârlește toți foliculii piloși doar din fonfleuri scenaristice, fără să-ți invadeze retina cu sânge și brutalitate, ci te face doar prin atmosfera morbidă și imaginea funebră, atunci nu-mi rămâne decât să-l laud până-n mormânt și dincolo de el.
I se duce un pic din plăcerea revizionării odată ce știi schepsisul, dar fără doar și poate rămâne unul dintre cele mai bune filme de acest gen, original și înfiorător, încă o dovadă că n-ai nevoie de bani mulți pentru a face un film bun, ci doar de-o poveste șmecheră.
A știut pezevenghiul de Tom Cruise de ce a ales să producă filmul ăsta care cu 17 milioane buget a avut încasări de peste 200 milioane.
Mi s-a terminat somnul, vine dimineața cu un soare orbitor, așa că vă las dragilor și mă duc să trag cele 9 draperii să nu intre lumina ucigătoare în cameră.
Păcat că după Abre los ojos și The others, filme cu adevărat memorabile, Alejandro Amenábar s-a dat la fund și în 2 decenii a regizat doar alte patru filme fără mare panaș.
(4,5 / 5)
