Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
În prag de sărbători, Netflix s-a gândit să mă inunde cu Daehongsu. Sau, mai ușor de pronunțat, The Great Flood, un disaster-movie coreean.
🎬 The Great Flood – Premisă 📖
Noe se pare că trăiește în zilele noastre și se numește An-na (Kim Da-mi – Manyeo).
Expertă într-un domeniu de viitor, tânăra cercetătoare își vede de treaba ei, jucându-se cu fiul de 6 ani, când la geam bate inundația.
Ea stă, totuși, la un etaj superior într-o clădire înaltă. Cum naiba se poate asta?
De aici, scenariul pare cunoscut, nu?
Rămâne izolată într-un spațiu închis, unde apa, timpul și deciziile greșite apasă constant pe fiecare mișcare.
Tot ce vrea este să-și salveze puștiul, dar întâmpină multe greutăți în calea ei.
💭 The Great Flood – Comentariu 🍿
🌊 Ce pare a fi filmul (la prima vedere)
Totul pare, la început, o poveste banală: evacuare imposibilă, tensiune continuă, instinct de supraviețuire dus la extrem.
An-na trebuie să reziste, să se adapteze, să găsească soluții într-un mediu care se degradează vizibil de la un moment la altul.
Doar că The Great Flood nu e interesat să spună o poveste despre „cum scapi”.
Iar ce i se cere lui An-na nu este doar să supraviețuiască, ci să funcționeze corect într-o situație-limită care pare să testeze mai mult decât rezistența fizică.
Eu nu am văzut trailerul dincolo de primele cinci secunde. Valul uriaș a fost suficient să mă convingă că filmul e pe felia mea. De aceea, am fost complet luat prin surprindere când m-am prins că povestea nu-i despre potop.
🧠 Ce se ascunde sub apă
La suprafață, și doar la suprafață, The Great Flood pare genul de film pe care Netflix îl poate vinde dintr-o propoziție: potop, haos, oameni prinși într-un spațiu închis, luptă cu apa, timp limitat, emoție la kilogram.
Odată ce ne scufundăm adânc în poveste, descoperim cu totul altceva. Și nu vreau să înot prea mult în larg, de teamă să nu mă înec cu câteva spoilere narative.
Filmul ăsta face ceva extrem de coreean: îți dă exact ce crezi că vrei… ca să te tragă încet într-o cu totul altă direcție.
Da, există o catastrofă. Da, apa e peste tot. Da, tensiunea e reală. Dar The Great Flood nu e interesat sincer de spectacolul distrugerii.
Potopul e doar cadrul. Un simplu decor. Fundalul sonor al unei povești care nu vrea să te impresioneze vizual, ci să te apese conceptual.
🔬 Omul sub presiune
Componenta principală a filmului e omul pus sub presiune repetată. Nu o dată. Nu într-o situație-limită unică. Ci în condiții care par testate, ajustate, reluate.
Fără să intru în detalii, filmul funcționează ca un studiu despre adaptare, nu ca o cursă contra cronometru. Și cred că va avea impact mai puternic asupra mamelor.
Personajul central nu este un „erou” în sens clasic. Nu e acolo să fie admirat, ci observat. Reacțiile mamei contează mai mult decât deciziile. Micile deviații de comportament, nu marile gesturi.
The Great Flood e obsedat de nuanțe: cât de repede cedează cineva, cât de mult poate îndura, ce rămâne după ce dispare panica inițială.
Iertați-mă dacă vi se pare că sunt vag, dar scenariul ascunde o bombă nucleară pe care nu o așteptam, deși indiciile erau acolo. Dar cine să le mai identifice, când eu eram preocupat să nu înghit apă?
🎥 Formă, ton și control
Vă recomand să-l vedeți pe uscat, fără să vă informați în prealabil despre ce este. S-ar putea ca în timpul filmului să regretați că n-ați fost atenți la orele de matematică de la școală.
Tehnic vorbind, regia e decentă, dar nu pot spune că este ceva spectaculos.
Imaginea e curată, lipsită de romantism, iar efectele speciale se încadrează în limita posibilităților. Nu-s nici wow, dar nici de tras apa după ele.
Am văzut filme mai bune cu potop digital (Bolgen, The Impossible), dar și unele care sunt cu mult sub acesta.
Actoricește, filmul se bazează enorm pe control. Nu există excese, nu există melodramă inutilă.
Totul e ținut în frâu, iar asta face ca momentele tensionate să funcționeze mult mai bine. Nu exagerează cu emoția, dar când vezi geamandura lacrimală, știi că este momentul să plângi.
Hai să arunc un pic de lumină, deși tot ambiguu o să fiu în continuare. Tonul general e mai aproape de science fiction-ul existențial decât de cinemaul-catastrofă.
Și da, e genul de film care, odată ce începi să-l înțelegi, te face să te uiți diferit la ce-ai văzut înainte. Dar nu-ți cere să faci asta pe loc. Îți lasă spațiu. Și asta e una dintre calitățile lui mari.
🏆 The Great Flood – Verdict 👍 sau 👎
De multe ori, Netflix simulează că produce filme bune, dar uneori experimentul îi reușește.
Pentru mine, The Great Flood este genul de producție care folosește ambalajul comercial doar ca să-și strecoare ideile mult mai departe decât te-ai aștepta.
Este un film despre limită, despre optimizare, despre ce rămâne din om atunci când scopul devine mai important decât ființa.
Un film rece, calculat, inteligent, care nu te flatează și nu te menajează. Și, mai ales, este al dracului de relevant în situația actuală, când suntem ușor de manipulat prin intermediul unei tehnologii care avansează rapid.
Pe scurt, The Great Flood nu te îneacă în apă. Te îneacă în idei. Și te lasă să vezi dacă ești capabil să ieși singur la suprafață.
Putea să prindă un loc în Top 10 filme bune, măcar în mențiuni, dacă se menținea misterul din prima jumătate, dar calitatea se duce un pic pe apa sâmbetei în partea secundă.
Trailer
