The flashpoint paradox

admin 14/06/2023 Animație 1 Comment

Nu, nu am dat în mintea copiilor odată cu vizionarea lui The flashpoint paradox. Nu încă.

Da` se apropie The Flash și am zis că-i cazul să-mi fac temele.

🎬 The flashpoint paradox – Premisă

Animația DC trece rapid la treabă și ni-l prezintă pe Barry Allen, adicătelea The Flash, cu mari probleme de acceptare a morții mamei sale.

Chiar și după atâta amar de ani.

Printre jelanii la cimitir, trebuie să-și înfrunte borfașii și coțcarii de serviciu care nu-i dau deloc pace, chiar dacă nu prea au șanse de reușită în fața vitezomanului nostru.

Doar Zoom (C. Thomas Howell – E.T.) pare că a găsit un ac de cojocul lui și îl priponește bine de tot într-o dilemă din care nu mai poate ieși. Nu cu bine.

Dar mă avânt prea mult în poveste, la un moment explodează și bomba care detonează premisa din The flashpoint paradox.

Barry se trezește într-o cu totul altă realitate în care draga lui mămică este vie.

Însă nu este singura schimbare, Pământul aflându-se cu un pas în groapa exterminării.

💭 The flashpoint paradox – Comentariu 🍿

Așa cum am mai menționat și la alte animații marca DC, realizarea tehnică este pe austeritate pentru că nu își permit bugete mari pentru producții ce nu văd lumina proiectoarelor din cinema.

Ca atare, stilul este unul clasic, desenat, fără să-mi fi trezit cine știe ce apetit vizual.

Animația este una banală, ca orice alt episod dintr-un serial de pe Cartoon Network pe vremea când încă mai era ceva de capul lui și își educa audiența, nefiind dublat prostește în limba română. Că de acolo am învățat engleza înainte de prima lecție de la școală.

Nu are fluența cinetică sau expresivitatea personajelor din filme cu bugete cât PBI-ul unei țări subnutrite.

Da` nu-s aici să dezavuez animația pentru asta că oricum este ceva obișnuit, asta este abordarea și m-am învățat cu ea.

Filmul excelează la alt capitol, cel vital, anume povestea.

Cel puțin, pentru mine așa a fost, unul care nu înfulecă pe nerăsuflate benzi desenate.

Nu mă așteptam ca atmosfera să fie atât de întunecată, macabră, sumbră, mortală și devastatoare la nivel mintal.

Bre nenicii mei, `ca-v-aș bomboana din vârful tortului, se moare aici mai ceva ca-n bombardamentele putiniste din mijlocul civililor.

Pe mine m-a prins total pe nepregătite, așteptând o animație copilărească și un ton mai hazliu, chit că tema abordată este una serioasă.

Ei aș, de unde atâta comicărie pentru că găseam mai mult de râs în mijlocul Holocaustului când nu trebuia să-ți faci speranțe că a crescut prețul gazului și poate se strânge robinetul pentru economie.

Personajele pe care le știam din alte filme, că nu degeaba filmul are în titlu și Justice League, au primit alte comportamente, mentalități, obiective și fac parte din alte tabere.

În general, tot ce îmi era familiar a fost călcat în picioare, făcut bucățele și rearanjat într-un tablou sinistru care mi-a insuflat, simultan, teroare și uimire.

Povestea are multe răsturnări de situație cauzate, în principiu, de surprizele pe care mi le mitralia la foc automat ori de câte ori apărea un super erou cunoscut, dar care avea altă treabă prin peisaj decât cea pe care o credeam.

Batman nu-i chiar Batman-ul meu, Aquaman nu mai vorbește cu peștii, le dă comenzi autoritate, Wonder Woman nu mai vrea să plătească ditamai chiria (ca-n Cluj) în Themyscira și vrea să-și mute amazoanele în altă parte, dar pe gratis.

Ce să mai, este un război în toată regula între cei care erau, de regulă, de aceeași parte a baricadei.

Nu pot spune că The flashpoint paradox impresionează prin ceea ce se petrece pe ecran, chiar dacă este un mare scandal planetar care se lasă cu grămezi de victime colaterale sau direct implicate în conflict.

În schimb, m-a dat bine de tot peste cap ca urmare a răsturnării totale a scării de valori cu care eram obișnuit.

Nu mi-a picat prea bine să văd un Batman care n-avea grețuri în a beșteli funerar inamicii, un Superman care zici că a aterizat în Somalia și exemplele pot continua, dar nu vreau să intru în teritoriul minat al spoilerelor.

În același timp, am rămas crucit la imaginația care deborda a sadism pentru că de la un punct încolo mi-am dat seama că nimeni nu este în siguranță în acest univers.

Toți erau în pericol de moarte, ceea ce în live action, să fim serioși, nu se întâmplă decât foarte rar.

Și atunci când se moare, sunt șanse foarte mari să fie doar un deces fals.

🏆 The flashpoint paradox – Verdict 👍 sau 👎?

Poate că pentru împătimiții benzilor desenate care au mai întâlnit asemenea premise și desfășurări narative filmul nu pare vreo mare scofală laudativă ce merită atâtea elogii sau eulogii.

Pentru mine, însă, a fost ceva colosal să urmăresc ceva în totală contradicție cu ceea ce știam.

Probabil de asta sunt atât de impresionat, fiind la prima experiență de acest gen și am fost luat total prin surprindere văzându-mi eroii în ipostaze mai degrabă criminale decât salvatoare.

Parcă totuși la un moment dat devine destul de previzibil cum se va termina, că au fost presărate destul de devreme niște indicii deloc subtile, dar nu voi condamna filmul pentru asta.

Personal, nu am ce reproșuri reale să-i găsesc, de aceea n-am altceva de făcut decât să sper că apuc să fug până la un buncăr că mai sunt 10 secunde până la …

Pff, oare am făcut o prostie că m-am uitat la ăsta înainte de The Flash? Că acum vreau ca și în film să văd același lucru ca în animație, ceea ce este imposibil, că n-au tupeu testicular pentru așa ceva.

(5 / 5)