Related Articles
Spyder, ho, ușurel, nu vă udați, e cu Y, este un film indian din 2017 peste care am dat urmărind un canal YouTube care disecă efecte speciale.
L-am găsit, unde altundeva, decât pe Netflix.
După cum pornește, circa 30-45 de minute, părea a fi o comedie romantică de sensibilizat domnișoare inocente, nicidecum ceea ce văzusem eu în niște imagini precedente.
Shiva (Mahesh Babu) lucrează la un fel de Big Brother, trăgând cu urechea la convorbirile personale ale oamenilor, căutând indicii care ar sugera pericole iminente. Și cu un soft invenție proprie, Shiva reușește de multe ori să fie cu un pas în fața poliției, rezolvând cazuri chiar în timp ce se petrec. La un moment dat dă peste Charlie, donșoara cu vino-ncoa, ăstuia îi pică aurul din plombe, o arde în câteva melodii cu zvâc, dar gagica nu-i interesată.
Și când blestemele mi se adunau la colțul gurii pentru că Spyder era plictisitor ca naiba, intră în scenă Sudalai, răufăcătorul din film, care aruncă gaz pe foc pentru că oriunde pune piciorul se lasă cu multe cadavre împrăștiate peste tot.
Astfel, Shiva își ia asupra sarcina de a-l opri pe Sudalai.
O să forțez licențele poetice pentru a prezenta o antiteză cum rar am mai văzut în filme. Spyder are o premisă senzațional de sublimă, dar o realizare tehnică senzațional de catastrofală.
Punctul forte din Spyder este antagonistul a cărui motivație este dezarmant de oripilantă și construcția lui ca personaj dezvăluie un dement lunatic la vederea căruia Hannibal Lecter ar face un pic de 3,14-3,14 pe el, iar Joker i-ar cânta osanale, numindu-l maestru emerit în sadism înfiorător.
Sudalai suferă de „sadistic personality disorder‟ și cu asta am spus tot. Iar modalitățile prin care înțelege să-și potolească această poftă insațiabilă se lasă cu vagoane de cadavre mutilate, cu oceane de lacrimi și munți de durere.
Spyder combină elementele unui thriller ce are în prim-plan un criminal în serie cu obișnuitele secvențe dintr-un disaster-movie, aici nemernicul vorace apelează la catastrofe cauzate tocmai de el pentru a se hrăni cu agonia oamenilor.
Din nefericire, Spyder pare a fi un plan imaginat de un arhitect genial dar care a angajat constructori orbi pentru că filmul este execrabil ca transpunere în practică a acestei idei care îți dă fiori.
Nu doar că nu se ia în serios o bună bucată de timp, cu porcăriile alea de piese alandala și o poveste de dragoste care n-are ce căuta într-o asemenea premisă întunecată, dar efectele speciale din film sunt îngrozitor de proaste. Pe cât de bine gândite sunt secvențele din genul disaster-movie, pe atât de ridicol sunt executate tehnic și în loc să mă minunez de haosul și distrugerile provocate, râdeam de gogomănia rizibilă a efectelor de două parale. Probabil bugetul a fost cheltuit pe coregrafiile luxuriante și costumațiile figuranților care luau parte la numerele muzicale, care-s o grămadă, și nu au mai rămas bani pentru ceea ce conta cu adevărat.
Mai are și o secvență pe care o pot caracteriza drept căcănărie pro-feminină picată ca unghia falsă ascuțită fix în jugulară.
Nu mă feresc de cuvinte, această idee căzută în mâinile altcuiva mai capabil, nu al eăstora de au făcut filmul, ar fi putut deveni unul dintre cele mai terifiante și impresionante filme din genul thriller pentru că așa un răufăcător mai rar găsești.
Mă repet, el este singurul lucru bun din film, singura bucată bine construită este povestea acestuia, cum a ajuns să fie ceea ce este și ce l-a determinat să devină monstrul din Spyder.
În rest, filmul este un ocean de lături, de la lălăiala inutilă până la efectele speciale abisale, de la lipsa completă a logicii până la sfidarea oricăror legi ale fizicii (care reprezintă, pare-se, un oximoron pentru Spyder).
Filmul are toate ingredientele unui blockbuster, de la eroul Făt-Frumos (un fel de Batman mai pe sărăcie) până la secvențele spectaculoase de distrugeri (avem o acțiune într-un rollercoaster, un bolovan imens care face prăpăd în mijlocul orașului și un spital demolat, reminiscent al secvenței din The dark knight), dar toate aceste elemente sunt căzute pe mâna unora care nu știu să le îmbine.
Este unul dintre filmele care m-au enervat cel mai tare, având un potențial fenomenal, dar irosit într-un mod amatoricesc și apelez filmul de doar 3 ori, și asta pentru răufăcător.
(1,5 / 5)
