Un film polonez a răspuns prezent la strigarea catalogului în clasa Netflix. El se numește Soulcatcher și dorește să ne ofere o boabă de acțiune.
🎬 Soulcatcher – Premisă
Kiel este un mercenar care are drept misiune recuperarea unei arme cu mare potențial devastator.
Și nu este una care să tragă cu gloanțe explozive sau să toarne nucleare în orașe populate.
Asta atacă prin altă modalitate, una mai savantă.
În fine, acțiunea dă greș, Kiel rămâne cu un gust amar în gură și o gaură-n suflet și jură răzbunare.
💭 Soulcatcher – Comentariu 🍿
Ce părea la început a fi un film distractiv și tâmp pe parcurs s-a transformat în ceva prostesc și cam atât.
Povestea ca poveste, nu are mare importanță că-i banală, răsuflată și uzată de nu mai are pic de originalitate în ea.
Mai grav este că-i prost încropită, de parcă un scenarist a scris paginile pare, iar celălalt pe cele impare, dar fără să se consulte între ei.
Altfel nu îmi explic nenumăratele scene fără logică și personaje introduse fără vreo explicație care dispar apoi subit.
Pare că vrea să tindă spre un film cu zombi, că asta face arma, activează centrul furiei umane și subiecții devin subit nervoși pe oricine le iese în cale, ORICINE.
Și nu se opresc până nu le bagi un glonț în trup.
Dar luptele se poartă în principal pe timp de noapte, sub clar de lună întunecată, între protagoniști care sunt toți îmbrăcați în negru.
Ca atare, nu știam cine moare și mă tot întrebam dacă ăla care s-a pus să numere firele de praf cu nasul în glie este de-ai mei sau de-ai lor.
Voiam să jelesc, dar mă temeam să nu o fac pentru tabăra adversă, ca și când m-aș trezi să cânt manele la un concert rock. Că atât îmi trebuia.

Cum să vă zic eu de marea surpriză? Mă tot strâmbam la film că este nasol, când hop încep să aud o română pocită, dar rău de tot.
Ia uite domnule, ne bagă și pe noi în seamă cineva. Da` tot n-am înțeles ce treabă aveam pe acolo, nu am aflat dacă eram buni sau răi. Și câți eram.
Însă acest aspect nu a avut puterea să mă îmbuneze, filmul tot praștie rămâne.
Mai explodează când și când ceva, uneori fără scop, iar respectivele efecte arată ca atunci când dai cu bâta în mămăliga neînchegată, adică mult galben împrăștiat peste tot fără vreo noimă.
Aș fi iertat și asta, și filmarea pe beznă din lipsă de zloți, dacă mi-ar fi adus niște personaje cu care să leg relații de amiciție.
Aici a avut potențial de a fi foarte emoționant, dar nedezvoltând prea bine protagoniștii nu m-am putut conecta sufletește la problemele lor, unele dintre ele având legătură cu Sf. Petru.
Sau, mai degrabă, cu Michiduță.
N-arată chiar foarte rău atunci când am putut să disting ce se întâmplă, dar acum oricine cu un telefon mai acătării poate trage o filmare profesionistă.
🏆 Soulcatcher – Verdict 👍 sau 👎?
Am văzut filme poloneze mult peste cel de față la nivel calitativ.
Soulcatcher nu-i decât o încercare palidă de a face acțiune americană cu buget de-un pirogi expirat și nimic mai mult.
Măcar pot să apreciez că ei încearcă, dau chix, dar din greșeli învață și pe viitor își vor îmbunătăți efortul.
Însă altceva nu prea mai am ce lăuda la el, de asta nici nu mai trag mâța de coadă pe aici și mă duc să-mi fac 3 tatuaje în frunte.
Aduce, mai de departe, cu Spectral.
(1,5 / 5)
Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
