Smile

admin 06/10/2022 Horror Leave a comment

Smile sau pe românește Belește fasolea, pardon, Zâmbește, este un film horror lansat de către Paramount. Am fost la Ploiești să îl văd și sala era plină, eu cu mine și cam atât.

🎬 Smile – Premisă

Rose (Sosie Bacon) este un mecanic de minți, un psiholog la un mare spital și zi de zi are de-a face cu săriți de pe șurub și trebuie să asculte non stop poveștile lor halucinante.

Într-o zi se trezește pe cap cu una bucată duduie isterizată care se hlizește într-una la ea și i se plânge că un duh nevăzut, un moroi diabolic, o arătare demonică îi tot spune că va da ortul popii.

Amu` nah, tanti psiholog este călită în asemenea istorisiri fantasmagorice, așa că nu pune botul, nici nu avea cum, că-i școlită, la asemenea elucubrații delirate de o minte dereglată.

Însă să vedeți mare belea pe capul doctoriței, că zâmbăreața este lovită de streche chiar în timpul sesiunii și își ia rapid beregata, scăpând astfel de stresul de a fi considerată nebună de către cei din jur.

Și dacă aveți impresia că am dat ceva spoilere, ei bine, scena asta are loc înainte de apariția titlului filmului Smile.

💭 Smile – Comentariu

Fără tergiversări inutile, pentru mine Smile nu prea aduce a film horror, mai degrabă este un thriller psihologic.

Oricât de sinistre sunt personajele care rânjesc la noi, tot nu m-au putut înfiora pe cât așteptam de la film.

Iar secvențele menite să facă să-mi sară inima din piept au cam fost răsuflate prin trailer.

Însă asta nu înseamnă că nu am savurat Smile pentru că mai are ascunse câteva surprize, una dintre ele fiind o șmecherie destul de reușită.

Este prezentă scena respectivă în trailer, dar în film are o cu totul altă desfășurare, ceea ce m-a luat pe nepregătite și am năpârlit un rând de piele la cât de mult mi s-a zbârlit datorită sperieturii primite.

Să scap de partea de groază, da, Smile are momentele sale tensionate, pline de jumpscares, previzibile în multe momente, însoțite de fanfara anunțătoare, dar care, culmea, sunt eficiente în majoritatea timpului.

Poate și pentru că sunetul este exagerat de puternic, iar coloana sonoră mai terifiantă decât 100 de monștri adunați laolaltă. Așa că n-ai cum să nu tresalți.

Însă în rest Smile acționează mai mult la nivel de thriller scormonitor în creier decât ca un horror get beget.

Are el trimiteri la blesteme antice și creaturi schimonosite, dar nu este prea subtil în a construi o metaforă care prezintă pericolele unei munci pline de stres, ale unui loc de muncă solicitant care ne mănâncă timpul, viața, răbdarea și însășisănătatea mintală, chiar dacă nu ne dăm seama de asta.

Cel puțin, asta a fost interpretarea mea dată filmului, l-am considerat o alegorie care aruncă săgeți acide către o societate măcinată de necesitatea de a presta efort fizic și, mai ales, mintal dincolo de rezistența trupului nostru firav.

Dezbate un subiect interesant, care are multe ramificații, chiar te pune pe gânduri pentru că aș paria că majoritatea se află în această situație, muncind de mama focului pe un salariu de multe ori mizer. Și oare cât să mai reziste și săraca noastră minte înainte să survină surmenajul?

Rămâne, însă, dilema de rezolvat: ceea ce se petrece în Smile este cauzat de stres sau de blestem? Fiecare are de dat un extemporal la final de film.

Toate bune și destul de frumoase până aici, dar vine veșnica hibă a filmelor horror, personaje care nu se comportă deloc logic și natural.

Și aici problema este și mai acută pentru că protagonista noastră este o persoană inteligentă care ar fi trebuit să raționeze mai logic, să gândească la rece pentru că asta este natura meseriei ei, nu să zburătăcească precum o găină descăpățânată băgând frica în apropiați.

Păcat că Smile în loc să-mi inerveze creierul, mai mult l-a enervat prin comportamentul absurd al eroinei, de parcă era Geta cu 4 clase care dă cu mătura în parc, și nu un psiholog care știe la perfecție, sau ar fi trebuit să știe, cum să gestioneze anumite crize halucinante.

N-are filmul prea multe efecte speciale, sunt păstrate pentru scena finală, nu este nici sângeros, brutal nici atât, de asta ziceam că este mai degrabă thriller decât horror.

Nu știu ce să zic despre actorie, decât că atunci când venea vorba de rânjit cât mai înfricoșător, oamenii și-au făcut datoria cu vârf și îndesat.

N-am recunoscut pe nimeni dintre interpreții principali, doar pe Kal Penn (Once upon a time in Venice) într-un rol secundar.

🏆 Smile – Verdict

Filmul poate fi tratat atât ca un studiu al nebuniei (din lipsa unui termen medical sofisticat) cauzată de extenuarea psihică, dar și ca o poveste despre demoni cu chef de joacă macabră ce se preumblă printre oameni.

Nu pot spune că m-a extaziat filmul în totalitatea lui, prea anunță momentele culminante prin zgomote care îți asurzesc timpanul, prea recurge la clișee iritante și, cea mai mare bubă, prea se dă singur de gol.

Nu știe să-și țină ascunse surprizele pentru că sunt două momente în care-și varsă secretele cu mult înainte de final, ceea ce strică climaxul care ar fi trebuit să fie culminarea tuturor evenimentelor de până atunci.

Că mi-am adus aminte de ceva ce eu consider o neconcordanță, la o cină unul din personaje spune ceva despre ideea de a te face doctor să te îmbogățești, că altfel care-i rostul, la care a noastră îi răspunde că-i place meseria și ar face-o și fără bani.

Dar apoi, ajunsă acasă, vedem un cadru aerian cu locuința ei care dă impresia că ocupă un hectar, atât de mare este. Oare ce-o însemna pentru ei bogăția?

Rămâne ideea atrăgătoare, dar parcă nu este fructificat așa cum trebuie potențialul ei, poate un regizor/scenarist mai hârșâit în acest domeniu ar fi muls mai mult din poveste.

Așa, începătorul Parker Finn a făcut ca filmul să se simtă că este realizarea unui tânăr lipsit de experiență.

Per ansamblu, Smile este un thriller destul de bine închegat și etanș, dar mai are câteva îmbinări neermetice prin care șuieră aerul și tocmai din aceste motive mă duc să-mi programez 7 ședințe la psiholog.