Slither

admin 05/10/2025 Horror Leave a comment

Un începător pe atunci, James Gunn, regiza Slither, un film horror cu buget redus care avea să-l aducă în atenția celor de la Disney.

🎬 Slither – Premisă 📖

Într-o mică localitate americană, ce tinde mai mult spre sat decât spre oraș, aterizează ilegal un bolovan cosmic care poartă în pântece o surpriză neplăcută pentru Terra.

Cel care ia în primire cadoul nedorit este Grant (Michael Rooker – The out-laws) care începe să se transforme în ceva ce-ar speria și un coșmar.

Așa că soția acestuia, Starla (Elizabeth Banks – Brightburn), și copoiul Bill (Nathan Fillion – The Suicide Squad) încearcă să salveze comunitatea de la distrugerea totală.

Ușor de zis, imposibil de făcut pentru că scârboșenia extraterestră se reproduce ușor prin intermediul unor limbrici supradimensionați.

💭 Slither – Comentariu 🍿

Filmul este unul de categorie B, adică scenariu ușor imbecil, replici de umplutură, dar imaginație debordantă când vine vorba de crearea unor scene slinoase.

Pornește destul de banal, ca orice altă producție de duzină din genul creature feature, o bâzdâganie picată din cer penetrează un uman pe care-l controlează.

Nimic ieșit din comun, nu ar fi fost prima desfășurare de forțe de acest fel, nu prin firul narativ sofisticat impresionează Slither.

🧠 Cronenberg, dar cu glume și limbrici

Însă parazitul intergalactic nu știe deloc de glumă, probabil este mare fan al lui David Cronenberg și a zis să se inspire din metodele folosite de el pentru a tortura trupurile umane.

Partea secundă se transformă într-un spectacol orgiastic macabru și greu de digerat de către un stomac mai sensibil căruia îi cade greu o șaorma normală, darămite cu de toate.

Scenele care se desfășoară aproape de finalul filmului sunt de-a dreptul dezgustătoare.

Și primesc acest epitet nu doar pe baza aspectului vizual grețos, ci și datorită implicațiilor sexuale care te fac să te călugărești în cea mai izolată mănăstire din cel mai înalt vârf de munte.

Viermi extratereștri, oameni posedați, femei care explodează (la propriu), iar pe fundal se desfășoară o poveste de dragoste fără final fericit. Ce vreți mai mult de atât?

🎬 Efecte speciale modeste, dar idei mari

Personal, aș fi dorit o realizare tehnică mai îngrijită, pentru că efectele speciale sunt, pe alocuri, dezamăgitoare.

Lighioanele târâtoare sunt pline de mucus mâzgos, dar nu prea lasă dâre pe unde trec, interacțiunea cu mediul înconjurător real fiind una redusă.

Acest aspect a redus din impactul momentelor de groază care sunt din belșug în film.

În loc ca teama să mă curenteze până aproape de punctul de prăjire, eu mai mult râdeam de cât de caraghios arată creaturile digitale al căror aspect s-a perimat destul de rapid.

Dar la un buget de 15 milioane de dolari, ce pretenții să am? Mai ales că o bucată zdravănă de cașcaval a ajuns în conturile actorilor care nu-s deloc neica nimeni-n cucuruz.

😂 De la groază la glumă: horror cu umor

Are momente cu adevărat repugnante, vă avertizez, dacă aveți o problemă cu paraziții sau cu transformările corporale, mai bine vedeți Finding Nemo.

Slither nu uită că horror-ul adevărat nu vine doar din ceea ce vezi, uneori trebuie să și râzi.

Sau să râzi și apoi să înghiți în sec. E un film care nu se ia în serios, în ciuda premisei sumbre, și tocmai de-asta devine deștept.

Ca un clovn care ți-ar recita din Kafka între două jonglerii cu măruntaie.

🗯️ Replici trăznite, actori relaxați

Unele replici, așa bolunde cum sunt, generează umor instantaneu și involuntar pentru că este unul negru, sau trebuie să-i spun de culoare?

Nathan Fillion joacă polițistul erou cu aceeași combinație de sarcasm și șarm de care nu se mai satură internetul de când a apărut Firefly.

Elizabeth Banks, la rândul ei, este surprinzător de convingătoare în mijlocul acestui circ monstruos. Diafană, dar și drăcoasă.

🏆 Slither – Verdict 👍 sau 👎?

Este genul de film în care e clar că toată lumea s-a distrat la filmări, iar noi ar trebui să facem la fel.

Gunn, care avea să ajungă ulterior regele Guardians of the galaxy și, poate, salvatorul DCU, își făcea încă de pe atunci temele: umor sec, gore dospit cât trebuie, personaje secundare care fură spectacolul și multă, multă dragoste pentru filmele B.

Nu este un film bun, nici nu a avut asta în gând, dar este distractiv.

Dacă ai crescut cu casete VHS împrumutate pe sub mână, dacă ai râs la pelicule gen Evil dead și dacă ai un respect profund pentru filme care pun “distracție” înainte de “logică”, s-ar putea să-l iubești.

Sau cel puțin să-l respecți. Iar dacă nu… ei bine, paraziții extratereștri nu te vor ierta.

Eu trebuie să găsesc un mop să fac curat, pentru că tocmai am spintecat 7 creaturi băloase care voiau să-mi măsoare adâncimea gâtului.