Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Vreți să jucați un joc? Ei bine, Saw X ne invită la o nouă reprezentație de gală și nu am ratat ocazia de a-mi arunca ochii pe acest film.
🎬 Saw X – Premisă
Veteranii acestei francize știu care-i cârligul cu care ne-a agățat acum aproape 20 de ani.
John Kramer (Tobin Bell – Best of the best 4: Without warning) s-a întors în al zecelea film al seriei ce reprezintă un fel de „midquel” plasat temporal între primul și al doilea.
Se știe că are cancer în fază terminală la creier și doar câteva luni de trăit.
O cucoană doctor foarte convingătoare îi promite că-l va vindeca rapid de această boală cruntă.
John, deși inteligent din cale afară, când vine vorba de propria-i viață se agață de orice speranță, așa că pune botul la vrăjelile cucoanei impostor și se lasă convins să fie operat.
Doar că tanti cu halatul alb nu-i extirpă tumoarea din cap, ci banii din cont.
Însă habar nu are pe cine s-a găsit să păcălească.
Astea fiind zise, să înceapă jocurile groazei.
💭 Saw X – Comentariu 🍿
Deja sunt prea multe filme, așa că le-am pierdut șirul, le rețin doar pe primele trei ca fiind cele mai bune, în celelalte nu mai am habar ce s-a petrecut.
Dar de fiecare dată când apare un nou exemplar mă entuziasmez pentru că vreau să fie vărsare de sânge, cât mai multă.
Măcar atât, dacă povestea nu-i prea strălucită.
Din fericire pentru mine, aici le-am primit pe amândouă, să zic așa, asta deși durează 50 de minute până când începe acțiunea măcelărească.
A cam ars gazul de pomană aproape o oră pentru a detalia un scenariu pe care deja îl știam.
Aici m-a deranjat, că m-a tratat ca pe un neofit, de parcă ar fi fost primul film din serie pe care îl urmăream și nu știam cu ce se mănâncă.
Era evident că totu-i o păcăleală infectă și că personajele cu care John intra în contact doar își semnau condamnarea la o moarte cruntă și sadică. Sau nu, depinde de voința lor.
Ho, nu vă pierdeți capul încă, ajung și la partea zemoasă a filmului, am simțit nevoia să mă ventilez un pic cu privire la lentoarea cu care este pornit cronometrul torturii.
Ei bine, pelicula livrează acolo unde conta cel mai mult, capcane monstruoase din care poți scăpa cu greu, dar nu fără a lăsa un tribut din propriul trup.
Am ceva de comentat legat de acest aspect, pe alocuri John este destul de bou, îi înțeleg intenția lăudabilă de a-i face pe oameni să-și reevalueze prioritățile în viață, dar uneori exagerează.
Adică pedeapsa este prea sardonică dacă o comparăm cu fapta.
Filmul mi se pare o revenire la forma de odinioară și asta nu poate decât să mă bucure. Nu-i una totală, dar un pas în direcția bună.
Am avut parte de capcane machiavelice gândite de o minte bolnavă ce nu credeam că mai poate inventa metode originale de torturare a trupului uman.
Dincolo de asta, povestea a fost una intimă, cu puternic impact emoțional. Nah, că am început să mă exprim ca Știrile de la ora 17.
Este foarte personal deoarece John nu mai este supervizor în acest joc, are și un rol suplimentar pe care îl las ascuns după o perdea de mister. Nu că ar fi greu de imaginat.
Băi, dar unele dintre personajele luate în colimator de John să mor de nu meritau destine și mai crunte, chiar a fost prea pașnic Jigsaw cu ele.
Au un caracter atât de reprobabil încât mi-au provocat mai multă repulsie decât dezmembrările și eviscerările scârboase din film.
M-a prins pe picior greșit deoarece parcă am rămas fără o bucată de creier și nu am mai raționat eficient.
Trebuia să mă aștept la ceva schimbări bruște la nivel narativ, ca în orice film de până acum, dar m-am moleșit odată cu înaintarea în etate și nu am sesizat șpilul decât prea târziu.
Mi-a făcut o plăcere imensă să-l revăd pe Tobin Bell în rolul care i-a adus faimă, aici fiind piesa centrală a producției.
Este adevărat că a apărut în toate filmele, mai puțin în Spiral (care este un spin-off), dar de la patru în sus a avut partituri reduse dintr-un motiv ce ține de viață și de moarte.
Plus că ne reîntâlnim cu personaje care s-au mai preumblat prin această franciză, ăsta fiind un alt aspect care mi-a bucurat sufletul nostalgic.
🏆 Saw X – Verdict 👍 sau 👎
Oare să fie o resetare în această serie pedepsitoare și să avem parte din nou de filme bune, nu ca precedentele câteva fleșcăieli care deveniseră doar „torture porn” fără implicare sentimentală?
Trebuie să ridic mâna și să anunț că sunt multe chestii care mi-au prăjit neuronii și dau câteva exemple scurte.
Sunt unele informații pe care le dețineau captivii, deși nu prea aveau cum. Sau dacă au intrat în posesia lor, atunci le-au folosit prost.
Există o capcană ușor de rezolvat, din care puteai scăpa rapid, dar este aleasă cea mai proastă soluție.
Personajele sunt tâmpe, adică vezi o dată care-i treaba, vezi de două ori, dar continui să te lamentezi și să apelezi la mila lui John deși ai primit exemple clare că nu merge cu ruga?
Bașca, din senin, poate mă înșel, un personaj secundar a învățat subit engleza.
Așadar, nu-s toate pe roze în Saw X, sunt destule hârtoape în care se împiedică scenariul, dar de dragul lui Tobin Bell am să-i prelungesc viața cu încă 7 luni.
(3,5 / 5)
