Marea pescuială mi-a urat fir întins și eu speram să prind cea mai bună comedie românească a anului.
A fost știucă sau fâță?
🎬 Marea pescuială – Premisă 📖
Patru amici la cataramă, Matelu (Șerban Pavlu – Hoții de subiecte), Bebe (Adrian Titieni – Tata mută munții), Ață (Pavel Bartoș – Ramon) și Vio (Bogdan Farcaș – Neidentificat), visează să cumpere un lac prin Delta Dunării.
Visul este gratis, dar lacu-i pe bani și cum ei n-au un șfanț în buzunar, apelează la un individ dubios, Camil (Cătălin Scărlătescu), care le împrumută suma necesară.
Însă le impune niște condiții, una dintre ele fiind căratul unei bărci până-n Deltă din motive ce rămân necunoscute pentru ei. Dacă au primit banii, nu mai aveau chef să pună și întrebări.
Din păcate, Vio face ce face și pierde cei 30.000 de euro, bine că nu erau 35.000, că-și putea lua chiar o casă, așa că-l aburește pe Gigi (Vlad Zamfirescu – Restul e tăcere) să vină cu ei.
Acesta este cumnatul lui Vio și un fost senator și cei patru speră ca el să fie salvarea lor.
Pe drum se pricopsesc și cu Natașa (Andreea Ibacka), o blondină suspectă.
💭 Marea pescuială – Comentariu 🍿
Filmul a aruncat momeala, sperând să mă agațe cu spor, dar nu prea i-a reușit, că nu înghit primul viermușor ieșit în cale.
De ce? Scenariul este necopt, am rămas cu impresia că producția a fost realizată pe fugă, înainte ca toate aspectele să fie puse la punct.
Povestea pare mai mult încropită pe măsură ce se filma pentru că nu există prea multă coerență în desfășurarea firului narativ care s-a încâlcit din cauza unor complicații nejustificate.
La final am rămas cu mai multe întrebări decât la o dezbatere prezidențială între doi candidați muți.
Fiind și extrem de scurt, nu cred că atinge 80 de minute, am crezut că este doar prima parte și că va urma o continuare pentru că finalul este lăsat în… coadă de pește.
Planul interlopului este neclar, prezența Natașei nu prea are logică, ținând cont de context (bine, aș spune eu de ce e prin peisaj, dar mă abțin), avem și o desfășurare impresionantă de forțe polițienești care duce fix nicăieri.
Dacă toate aceste elemente ar fi lipsit, nucleul poveștii ar fi rămas neschimbat, sunt doar niște ancore scenaristice inutile care nu aduc nimic important în Marea pescuială.
Așadar, sunt destule fracturi logice într-un scenariu care nu se ridică nici pe departe la nivelul talentului actorilor de prim rang din rolurile principale.
🔊 Probleme de sunet
Și nu putea lipsi clasica plângere cu privire la calitatea sunetului sau, mai degrabă, la lipsa calității acestuia.
În aceeași zi, în același cinematograf și în același scaun am văzut Shadow force, un film la care am stat cam un sfert cu ochii închiși pentru că era plictisitor.
Am putut desluși fără probleme dialogurile în engleză, dar la Marea pescuială degeaba mi-am ciulit urechile să aud replicile actorilor, de multe ori nu le-am înțeles pentru că sunetul este prost.
😂 Comedie decentă, dar nu spumoasă
Însă cam atât cu cârcoteala pentru că filmul nu-i deloc unul rău, ba chiar îl pot caracteriza drept o comedie decentă în care umorul se bazează mai mult pe situații absurde decât pe dume verbale.
Personajele sunt memorabile, fiecare reprezintă o tipologie aparte, de la entuziastul pescar până la politicianul corupt și de la aiuritul tăntălău până la micul afacerist pus pe combinații.
Interacțiunea dintre prieteni este una savuroasă, genul acela la care m-aș uita o zi întreagă, chiar dacă replicile nu sunt cele mai amuzante, dar au lipici datorită carismei actorilor.
Nu este o comedie spumoasă, nu am inspirație să găsesc un epitet sinonim, dar există câteva momente delicioase care m-au făcut să izbucnesc în hohote.
Fără să le jumulesc de pene, am să menționez în fugă esența lor: gâsca și dricul, boul și piticul.
🎥 Detalii & surprize vizuale
În ciuda numeroaselor derapaje legate de povestea care nu se leagă într-un tot unitar, scenariul compensează cu o atenție la detalii pe care aș fi dorit-o prezentă în permanență, nu doar pe alocuri.
Informații și fapte aparent banale la începutul filmului vor căpăta importanță și vor influența în mod vădit acțiuni din partea a doua a filmului, un aspect care m-a surprins plăcut.
Marea pescuială arată bine, prezintă câteva cadre panoramice cu Delta Dunării de-ți vine să-ți iei concediu de odihnă să mergi câteva zile să stai cu bățul pe apă pentru a te relaxa.
🏆 Marea pescuială – Verdict 👍 sau 👎?
Nu-s pescar cu experiență să vă mint, așa că o zic direct: filmul m-a distrat, dar mai mult datorită talentului actoricesc decât al scenariului destul de plăpând pe partea de inspirație.
Chimia dintre cei cinci este excelentă, mi-a făcut plăcere să-i urmăresc cum se ciondănesc, chit că uneori replicile păreau improvizate pe loc.
Mi-a adus aminte un pic de Operațiunea Monstrul, era inevitabilă această conexiune, dar fără să aibă profunzimea satirică a acelui film excelent.
Felicit realizatorii pentru că m-au scutit de reclame agresive, apărând doar una, despre un furnizor privat de energie și gaze naturale.
Este pomenit de vreo trei ori, nu ostentativ, dar suficient de evident încât să-mi sară în ochi.
Pentru că știu că și asta contează în decizia de a merge sau nu la un film românesc, limbajul este destul de îngrijit, dar mai are și scăpări, fiind făcute trimiteri către activități ce au legătură cu zona pelviană.
Cea mai mare laudă pe care o pot aduce peliculei este că funcționează ca o pilulă de destindere după o zi obositoare și, mai ales, stresantă.
Speram să scot din apă o captură de Oscar, dar m-am ales cu un peștișor din care nu m-am săturat, dar e bine și așa decât nimic.
Mă bag și eu în concurs și sunt convins că am să prind șapte pești mari.
(3,5 / 5)
Recenzie video
Trailer