Femei de Manhattan

admin 18/05/2025 Comedie Teatru / Stand-up comedy Leave a comment

La invitația lui Emil Călinescu – om de online și partener de pălăvrăgeală culturală – am zis să-mi sacrific o seară de Netflix pentru ceva mai nobil: o piesă de teatru cu femei care vorbesc mult. Foarte mult.

Așadar, am mers la spectacolul „Femei de Manhattan”, care a fost susținut la Teatrul În Culise.

🎭📜 Femei de Manhattan – Premisă

Într-un apartament cochet se adună trei fete cucuiete care discută vrute și nevrute pe seama vieții lor.

Fiecare dintre ele are câte o problemă legată de sexul opus, așa că vă dați seama că trăncăneala este una la ea acasă.

Dar să nu credeți că timp de 80 de minute avem parte doar de pălăvrăgeală feminină interminabilă, nici vorbă.

Două dintre ele au și întâlniri amoroase. Cu cine? Rămâne să aflați. Sunt satisfăcătoare? Vă invit la teatru să descoperiți răspunsul.

📝 Femei de Manhattan – Comentariu

Dacă tot am pomenit de Sfânta Treime cu dificultăți matrimoniale, zic că le dezvolt un pic.

Prima nu mai primește deloc colete la adresa intimității, toți curierii cu volanul pe partea normală o ocolesc, așa că a făcut păianjeni în cutia poștală și nu mai știe cum arată un aviz de livrare din vremuri preistorice, adică de când Iliescu era președinte.

A doua este căsătorită și ați crede că are cu cine să testeze dacă patul conjugal rezistă la cutremure de gradul 9. Doar că soțul este prea grijuliu și tandru cu ea, o tratează ca un bibelou fragil, nu se atinge de ea nici cu puf de gâscă.

A treia este undeva la mijloc, până de curând putea să joace hora în doi sub plapuma cu motive florale, dar l-a expediat pe călușar pentru că, aparent, începuse să încurce pașii.

Eu sunt obișnuit cu spectacole de teatru care au loc pe scena Cinema-ului Independența de la mine din oraș. Distanța dintre scenă și spectatori este destul de mare pentru că sala este uriașă.

Aici totul a fost intim, teatrul este doar o cameră un pic mai mare, cu câteva rânduri de scaune (incomode, dar nu e cazul să mă plâng), iar actorii erau foarte aproape de mine, uneori chiar la un metru.

Dacă vreunul scăpa o replică cu stropi, îi luam direct pe retină, imersiune 4DX, cum n-ai în multiplex.

Așa că experiența a fost una aparte, cel puțin pentru mine. Aveam impresia că actorii joacă în sufrageria mea, nu într-o sală de spectacole.

Ținând cont de subiectul piesei, mă așteptam să-mi dau ochii peste cap în permanență pentru că pe scenă se discutau treburi femeiești.

Dar nu a durat mult și mi-am dat seama că subiectele abordate sunt țintite către ambele sexe și toate genurile, iar spectacolul m-a făcut să râd pe săturate.

Nu neapărat pentru că ar fi textul de vreun amuzament dumnezeiesc, dar replicile cu dublu înțeles sunt interpretate la perfecție, în timp ce situațiile rezultate din cele două întâlniri amoroase sunt atât de absurde încât râsul scapă prematur din adâncul sufletului.

Dacă scriu că la un moment dat se discută despre ceva ce era musai să fie luat în gură și molfăit tacticos și apoi rezultatul înghițit, unii se vor gândi la ceva, alții la altceva în contextul respectiv.

Spectacolul e tineresc, cu un subiect actual, iar personajele sunt interpretate de actori aflați la început de drum, motiv pentru care pe scenă au urcat nume necunoscute pentru mine.

Bine, nu că aș avea vreun bagaj voluminos de spectacole de teatru urmărite de-a lungul vieții, dar chiar și așa am rămas plăcut impresionat de interpretările celor cinci care s-au perindat prin fața ochilor.

Și, de ce să o dau în harneală de două parale, mi-a și plăcut ce am văzut pentru că atmosfera este una încărcată de erotism, personajele sunt sumar îmbrăcate și unele dintre gesturi ar putea băga-n păcat până și pe cei mai sihaștri călugări tibetani.

Spectacolul nu duce lipsă de senzualitate, asta vreau să spun, dar mă încurc în cuvinte.

⚖️ Femei de Manhattan – Concluzie

A fost o surpriză neașteptat de plăcută, această senzație de intimitate contribuind la amplificarea experienței teatrale.

Nu este o piesă din categoria celor sofisticate, este una comercială care se adresează oricărui public, nu ai nevoie de diplome de la Harvard în psihologie aplicată sau de doctorate de la Sorbona în filozofie ca să înțelegi semnificația subiectelor dezbătute.

Apropo de bătute, aici aș putea insera o glumă care să meargă în această direcție, dar oricum aș da-o, tot n-ar ieși bine, așa că prefer să mă abțin, că n-am chef să mă trezesc cu vreun ochi învinețit din te miri ce motive.

După cum vă puteți da seama, printre râsetele zgomotoase se strecoară și tematici serioase legate de acest mister imposibil de pătruns după mii și mii de ani numit femeie.

🔚 Femei de Manhattan – Verdict

Ce spun femeile și ce vor ele sunt două lucruri total diferite, așa că deslușirea dorințelor acestora este un deziderat imposibil de rezolvat, mai repede numără cineva toți atomii din univers decât să înțeleagă sexul frumos.

Nu e vorba că o zic eu – nu mă faceți misogin. Așa reiese din spectacol.

Ținând cont că m-am distrat pe cinste și am și apreciat respectul față de audiență, pentru că spectacolul n-a început cu jumătate de oră întârziere, cum practică, cu sfințenie, granzii din domeniu, s-ar putea să-mi mai fac drum pe la astfel de teatre minione.

Am și alt motiv, oameni puțini, telefoane puține, așa că sunt șanse mai mari să nu fiu deranjat de vreun monocefal – genul ăla care are cap doar ca suport pentru căști – care confundă sala de teatru cu sufrageria proprie, unde dă drumul la YouTube și-și curăță unghiile.

Cunoașteți prea bine genul – ăla care mănâncă pufuleți la o piesă de Ibsen. Dacă nu-i știți, probabil că voi sunteți ăia. Ho, gata, băgați furcile înapoi în șopron, am făcut o glumă.

Concluzia? Am râs, m-am mirat, m-am uitat pe furiș la costumele sumare și-am plecat de acolo cu două gânduri: că teatrul e mai sexy decât îmi închipuiam și că, în ciuda tuturor eforturilor, femeia tot rămâne o ecuație fără soluție. Cel puțin nu una tipărită în programul de sală.

Chiar dacă știu că, teoretic, asta contribuie la moartea unor balene, am să înfulec nouă burgeri și n-o să-mi pară rău nicio secundă.