Related Articles
Când mă mai plictisesc bag un film la întâmplare și așa a venit rândul lui Iron sky, mai ales că anul acesta tocmai ce a ieșit și continuarea lui.
Auzisem ceva vag că ar fi o porcărie și/sau capodoperă, deci cu controverse la mijloc și mi-am dat seama din primele minute și de ce.
Povestea este scrântită rău, în anul 2018 USA trimite o navă pe Lună pentru scopuri electorale (cucoana președinte vrea să fie realeasă) și acolo nah drăcie, găsesc o ditamai baza hitleristă.
Uite așa aflăm că naziștii s-au cărăbănit în 1945 pe lună unde au prosperat numeric, dar nu și tehnologic, și acolo concep un plan de cucerire a Pământului, neavând ei habar ce avansuri tehnologice se găsesc pe planeta albastră, crezând că lunaticii sunt cei mai bengoși când vine vorba de măsurat măciucile tehnologice.
Unul din astronauții americani este capturat, nemțălăii îl suspectează de spionaj și nebunie când negrul le arată un smartphone care făcea de râs calculatoarele lor cât o cameră de mari și de aici acțiunea se transformă într-o parodie care calcă în picioare orice regulă de corectitudine politică, socială și morală.
Filmului i se zbârlește de toate astea și înghesuie în poveste cât mai multe stereotipuri despre orice: naziști, rasiști, negri, politică, putere, prostie, demagogie, căsătorie și lista poate continua.
Cred că până și liderul KKK s-ar fi înroșit de rușine la cât de rasist este filmul, dar într-un sens miștocar, conștient, nu cu răutate.
Iron sky este o satiră plină de venin și vitriol țintită către societatea contemporană care face nazismul să fie o joacă de copii comparativ cu mâncătoria la nivel înalt în lupta pentru putere și dominație globală ce se desfășoară acum.
Dacă stau să mă gândesc bine, ce mi-e Hitler, ce mi-s ăștia de acum care se bagă ca musca-n diaree peste tot cu imaginarul scop de a elibera popoarele de sub tirania unor dictatori dar, în realitate, vor doar resursele țărilor respective. Măcar Hitler nu mințea, a dat-o direct.
Aici o avem pe prima muiere a USA care este în stare să declanșeze un război mondial doar din dorința morbidă de a rămâne înfiptă cu bucile bine lucrate în fotoliul din OB (Oval Bureau).
Dar filmul, ca realizare, este sub mediocru, este prea ambițios pentru bugetul avut la dispoziție.
Mi-a plăcut ca inventivitate, baza de pe Lună era grandioasă și mașinăriile și navele de luptă aveau acel aspect de arhaic îmbinat cu nou, în genul steampunk, cel mai recent exemplu care îmi vine în minte fiind Mortal engines. Însă efectele speciale sunt ilare, totul emană falsitate, se văd clar granițele dintre actori și ecranul verde, nu este deloc convingător și distrage de la poveste. Dar nu pot pune asta la bile negre ținând cont de bugetul mic avut la dispoziție.
Plus că logica este aruncată la toaletă mai repede ca un caras mort. Nimeni nu observă timp de zeci de ani activitatea intensă de pe lună, chit că naziștii se ascunseseră în Dark side of the moon, nu, nu porcăria lui Michael Bay, ci chiar în parte întunecată a lunii, nimeni nu a văzut plecarea acestora pe lună, nimeni nu observă zecile de nave invadatoare, nemții pleacă la război cu dirijabile în spațiu, ce să mai, nu are rost să meditați la logica filmului, că o să rămâneți cu gândurile goale.
Totuși, trecând peste multiplele neajunsuri, undeva, în spatele acestui morman de mediocritate (să nu îi zic altfel), zac niște mesaje care ar trebui să ne pună pe gânduri cu privire la presupusele libertăți, democrații, drepturi de care ar trebui să ne bucurăm, dar Iron sky ne arată că, de fapt, mai nimic nu s-a schimbat față de ideologia nazistă, că nu mai există băieți buni și băieți răi, ci doar băieți răi, doar că unii știu să tragă fermoarul costumului de oaie peste blana de lup.
Iron sky este un film cu o idee ce ar fi putut duce la un film cu adevărat distractiv, dar în final este doar o producție fleșcăită, dar cu ceva substrat hrănitor pentru celulele nervoase, dar nu îndeajuns de sățios să sar mai mult de 5.
Mi-e groază de filmul secund, care pare și mai dement decât acesta.
(2,5 / 5)
Trailer:
