Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
In a violent nature este un film horror ce vine tocmai din Canada.
Se pare că are ambiții mari, vrând să reinventeze genul.
🎬 In a violent nature – Premisă 📖
Puteți trece fără probleme peste acest capitol, că oricum nu aveți nimic interesant de citit, că deja sunteți puși la punct cu povestea.
Niște tineri (de ce nu sunt niciodată oameni de vârsta a doua?) ajung într-o pădure uriașă cu gândul de a se distra cu băutură, povești sinistre și, dacă au noroc, cu sex.
Vacanța lor este ciopârțită-n țăndări în momentul în care își face apariția bestia de neoprit, criminalul monstruos care nu stă deloc la taclale și începe să înroșească ecranul.
Cum pe acolo nu este semnal la telefon, ba chiar și conexiunile cerebrale sunt cumva bruiate, personajele umane cretine încep să cadă pe capete sub armele tăioase ale antagonistului.
💭 In a violent nature – Comentariu 🍿
Nu mă ține vezica verbală și nu pot rezista prea mult timp, așa că-mi dau drumul repede, filmul este o porcărie artistică de două parale.
Imaginați-vă un horror regizat de Cristi Puiu. S-a strigat bingo!!! Fix asta pare In a violent nature.
Înțeleg cumva dorința de a veni cu ceva nou, dar nou nu înseamnă și bun.
Aici se schimbă perspectiva, camera de filmat nu prea are treabă cu eroii (să le zic așa), ci stă lipită în același unghi de spatele celui care flutură satârul.
Și asta înseamnă că, nu exagerez, 80% din film stăm și ne plimbăm prin pădure. Nu să contemplăm frumusețea naturii, nu să medităm la sensul vieții, nu să ne bucurăm de sălbăticia încă virgină a unor locuri.
Nici vorbă, doar ne uităm-n dosul creaturii bizare care merge alene prin pădure și atât.
Această alegere narativă este total neinspirată. Nu doar că atentează grav la sănătatea firavă a nervilor care vor exploda la un moment pentru că ritmul este fenomenal de lent, dar spulberă și orice urmă de tensiune.
Știi în permanență unde este antagonistul că ne ținem după el mai ceva ca sugarul după fusta mamei sale să-i dea țâță.
Plus că nu petrecem deloc timp cu cei pentru care ar trebui să nutrim ceva compasiune, habar n-am cine sunt și care le sunt intențiile, așa că mi se rupea de soarta lor.
Oricum, oamenii sunt debili dincolo de puterea umană de înțelegere, personajele sunt lipsite de vedere periferică și suferă și de surzenie acută.
Ele nu văd nimic și nu aud nimic, deși matahala este greu de evitat vizual și face zgomot mai puternic decât un cor de vuvuzele într-o mănăstire tibetană la ora de meditație silențioasă.
Din acest punct de vedere, realismul tinde către un friguros 0 Kelvin, mie îmi distrage atenția și o muscă aflată pe lateral în plan îndepărtat și tembelii ăștia nu simt deloc matahala care se deplasează spre ei cu viteza melcului strivit?
Însă trebuie să laud scenaristul pentru una dintre căsăpiri, este imposibilă din punct de vedere anatomic, dar demnă de apreciat pentru originalitatea bolnavă.
Celelalte hăcuiri sunt banale și repetitive, n-au nimic impresionant în ele, sunt aceleași pe care le-ați mai văzut de nenumărate ori în acest tip de filme.
Măcar se vede bine, există o claritate în imagini de aveam impresia că urmăresc un soap-opera american pe ProTV la orele după-amiezii.
Sunt amuzante manechinele din silicon cauciucat sau din ce erau făcute ele, că tare caraghios se mai mișcă, astfel încât momentele grotești devin oarecum ilare.
Și am mai observat ceva, sunetul este incredibil de bun.
Dacă în filmele românești nu se aude nimic, aici se aude prea bine, dialogurile unor personaje aflate la zeci de metri distanță le pricepi ca și când ar fi lângă tine, ceea ce este nerealist.
🏆 In a violent nature – Verdict 👍 sau 👎?
Lipsește complet orice urmă de caracterizare a personajelor, oricare ar fi ele, victimele sunt unele generice, iar antagonistul este și el o ființă misterioasă.
Se prezintă ca o creatură supranaturală, dar fără vreo logică, fără vreo explicație, rămâne o enigmă existența celui care decupează cu talent trupurile umane.
Nu mai zic că după ce se termină filmul, acesta mai durează încă 20 de minute până apar creditele de final.
Am fost „delectat‟ cu o poveste absolut inutilă. Are ea un scop, dar tot de pomană este în peisaj.
Practic, dacă elimin timpii morți din această producție, rămân doar vreo 15 minute de crime violente și atât, fără context, fără fir narativ logic sau interesant.
Pur și simplu scenaristul Chris Nash (ce a lucrat și la Psycho Goreman) s-a gândit la câteva morți brutale și a țesut în jurul lor un simulacru de poveste stupidă și plină de clișee, deși vrea să pară original.
A fost o dezamăgire totală pentru că nu-i decât un slasher dintre cele mai banale, dar executat cu o tentă artistică flatulentă să pară mai sofisticat decât este.
Mai mult m-a plictisit decât m-a înspăimântat și pentru asta am să-i lustruiesc 3 măști de pompier.
(1,5 / 5)
