Gundala

admin 18/08/2020 Acțiune Filme asiatice Leave a comment

Păzea MCU și DCEU că vine Gundala, primul fim din Bulangiu BumiLangit Cinematic Universe.

Filmul este din Indonezia și îl are în prim-plan pe Sancaka pe care-l urmărim din copilărie până la maturitate.

Puștiul ăsta are un destin al naibii de tragic, așa cum aflăm din primele minute, pentru că tac-su este la o șuetă în ceruri, iar mă-sa s-a făcut nevăzută din peisaj, așa că Sancaka este singur pe lume. Ba are și o fobie de fulgere, cum se pune pe ploaie, cum îl apucă toate tremuriciurile de pe lume.

Și este și un magnet pentru bătaie pentru că toți vagabonzii și cerșetorii se antrenează pe oasele lui. Anii trec și Sancaka devine un tânăr ce lucrează ca un simplu paznic.

Povestea lui Sancaka are loc într-o țară plină atât de nemulțumiri ale poporului care muncește mult și pe nimic, cât și de corupție putredă care a înclinat balanța puterii în favoarea mafiei nemiloase. Peste tot sunt revolte populare și lupte stradale între oamenii lihniți și bătăușii angajați de politicienii corupți să închidă gura, prin toate mijloacele, celor care au tupeul să se răzvrătească.

Toate bune și frumoase, dar care-i legătură cu supereroii?

Ei bine, Sancaka este un astfel de supererou. Bine, este cam mult spus asta, este un karatist priceput cu ceva sămânță de Dorel în el ce stă cu deștu-n priză mai mereu, eliminând intermediarul când vine vorba de energie electrică, nu mai apelează la ENEL, ci direct la sursă.

Practic, Gundala, că ăsta este numele lui de supererou, este un expert în arte marțiale mai rezistent din punct de vedere fizic decât în mod normal. Și el este raza de speranță a poporului oropsit care vede în Gundala salvarea de la foame și eliberarea țării de corupție.

Îmi este greu să consider Gundala un „superhero movie‟ pentru că fără acele câteva scurte secvențe în care sunt inserate efecte speciale cam rudimentare, nu are nicio treabă cu acest gen.

Dar este un film decent și reușește să construiască un personaj simpatic, cu un destin furtunos, pentru care ai toată compasiunea și de care te atașezi. Plus că este un om obișnuit, nu este vreo statuie grecească și nici nu poți juca X și 0 pe abdomenul lui.

Ca structură a scenariului și construcție a acțiunii seamănă foarte mult cu serialul Daredevil care avea un erou cu ceva puteri și un personaj negativ autohton, pământean, dar incredibil de repulsiv.

Ce plan are răufăcătorul din Gundala, pfff, îl face pe Thanos din Infinity war și Endgame să joace la pitici. Și nu că ar vrea să distrugă jumătate din univers, o soluție simplistă, ci are un gând mult mai sinistru de atât, cu adevărat cutremurător dar și plin de subliminal, cu multe semnale de alarmă trase pentru că planul său, într-un fel sau altul, deja este pus în aplicare la nivel global de ceva vreme.

Filmul are o atmosferă sumbră, întunecată, fără glume penibile, se ia în serios, face trimiteri la corupția din sistemul guvernamental indonezian (care, să fim sinceri, se regăsește în orice țară) și are un subiect matur, nefiind un film pentru puradei, și aici înțelegeți unde bat.

Acțiunea din Gundala se rezumă la câteva scene în care supereroul se ia la trântă cu cohorte de inamici care vin în valuri peste el și îl atacă neîncetat cu tot felul de arme rudimentare și cu recuzita din dotare. Deci să vă așteptați la cafteli duse în stilul artelor marțiale cu Gundala, într-un costum ridicol, măturând străzile cu dușmani.

Nu are nimic deosebit din acest punct de vedere, dar luptele sunt executate corect și vezi ce se întâmplă, nu te doare gâtul din cauza unor unghiuri strâmbe.

Din păcate pentru Gundala, pe cât de interesantă este povestea, cu fundalul pe care se desfășoară și cu planul diabolic al monstrului de antagonist, pe atât de nasoală este partea de final. Au insistat prea mult pe construcția personajului în primele două treimi și au grăbit sfârșitul pentru că sunt aruncați în arenă prea mulți inamici și fiecare are particularitatea lui și a fost tare păcat să-i văd irosiți în halul ăsta.

Bașca lupta finală a lui Gundala cu toți acești inamici nu avea sens, pur și simplu împărțea câteva cadre cu câte-un șmecheraș din ăsta care apoi dispărea din scenă subit, fără să fie înfrânt de Gundala, pur și simplu zici că-și aducea aminte că a lăsat gazele deschise și se evapora din scenă pentru a lăsa loc altui inamic care repeta faza.

Aș fi preferat ca Gundala să se lupte cu 2-3 dușmani din ăștia mai speciali pe durata actului 3, dar să o facă pe îndelete, decât să se răfuiască rapid cu vreo 10 capacitați din ăștia preț de câteva secunde.

Pe final sunt introduse câteva personaje noi din folclorul indonezian clar pregătite pentru următoarele filme, dar neavând habar de ele, nu știu despre cine este vorba, dar mi-au dar cu Cialis pe la interes.

Cert este că având la dispoziție un buget mai mult decât modest, regizorul a dat naștere unui prim film interesant din acest BCU, nu neapărat bun, dar decent care, prin poveste și personaje, mă determină să țin aproape de acest univers pentru că îmi place tonul grav adoptat.

De început, pentru Gundala livrez momentan 7 volți.