Pe Netflix a decolat Good News, un film sud-coreean din 2025, care promitea multe.
Oare veștile chiar sunt bune?
🎬 Good News – Premisă 📖
Un avion japonez este deturnat de câțiva membri ai Facțiunii Roșii. Înarmați cu pistoale, cuțite, săbii, bombe și idealuri revoluționare expirate, decid că vor să ajungă la Phenian. Da, în Coreea de Nord, nu râdeți, fiecare om are țăcăneala lui.
La Seul e scos de la naftalină un tip misterios cunoscut doar drept „Nimeni” (Sul Kyung-gu – The Moon), un geniu invizibil al operațiunilor secrete, care pare să rezolve totul fără să fie văzut vreodată.
Ceea ce urmează e un haos sincronizat între trei puteri (Japonia, Coreea de Sud și Statele Unite) care încearcă să salveze pasagerii folosind idei ce par scrise într-o comedie năstrușnică.
💭 Good News – Comentariu 🍿
Inspirat vag dintr-un caz real, dar cu personaje și întâmplări inventate, filmul transformă povestea de deturnare într-o farsă politică, unde fiecare încearcă să iasă erou dintr-o situație care miroase de la o poștă a dezastru.
🎭 De la tragedie la farsă
În loc de dramă, așa cum te-ai aștepta de la o asemenea premisă, Good News virează constant spre comedie neagră, apoi spre satiră politică, apoi iar spre comedie, de parcă scenariul nu știe exact pe ce pistă vrea să aterizeze.
Pentru o bună bucată de timp, acest stil țăcănit funcționează. În ce constă el? Ei bine, vă spun doar că există un omagiu adus celebrului film The Good, the Bad and the Ugly.
🎯 Ipocrizia în uniformă
Filmul reușește să redea, în tușe grosiere amuzante, ipocrizia celor cu trese, care pozează în salvatori ai poporului, dar tot ce vor să facă e să dea vina pe alții în caz de eșec.
Tematica este cu atât mai relevantă cu cât România noastră trece, din nou, printr-un moment dificil, iar autoritățile sunt prinse în ofsaid și încearcă să găsească un țap ispășitor, care nu face parte din eșalonul superior de lipitori sugătoare din bugetul public.
Byun Sung-hyun are un simț vizual excelent: fiecare scenă pare pictată în tonuri de fum și metal, cu un aer de thriller occidental.
Dar scenariul e ca o echipă de control aerian care își pierde hărțile exact când avionul intră într-o zonă cu turbulențe.
![]()
⚙️ Turbulențe narative
Sunt momente în care Good News are motoarele turate la maximum: secvențele din centrul de comandă au o ironie subtilă, iar replicile dintre oficialii guvernamentali sunt savuroase prin absurditate.
Problema e că, după prima oră, satira începe să se canibalizeze singură și devine repetitivă, impactul final fiind mult redus.
Se simte că regizorul vrea să spună ceva profund despre vanitatea puterii și despre manipularea mediatică, dar o face sacrificând, pe parcurs, fondul în favoarea formei.
Personajele sunt caricaturale, intenționat scrise așa, ca într-un scheci abstract, dar farmecul se pierde după ce replicile încep să fie redundante, iar amuzamentul încurcăturilor diplomatice se risipește ca norii într-o zi senină de vară.
În loc de un zbor cu turbulențe și emoții, Good News se transformă într-o cursă cu multe escale și fără cafea.
🏆 Good News – Verdict 👍 sau 👎?
Filmul e ca un ziar de duminică: are titluri bombastice, poze color și o poveste care promite mult, dar după ce treci de pagina cinci, îți pierzi interesul.
Regizorul vrea să ne arate absurditatea sistemului și ipocrizia politică, dar insistă prea mult cu farsa pusă la cale, care nu este suficient de captivantă pentru a menține interesul mai mult de 2 ore.
Vorba aia, mănânci 4-5 mici, sunt gustoși, dar dacă nu te oprești la timp, te ia ambulanța.
Stilul abordat se preta perfect la un film de cel mult 90 de minute, dar nu a știut când să se oprească.

Trailer
Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
