Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Flypaper a apărut în 2011 și este o comedie ce trece pe sub radarul multora din motive care încă îmi scapă.
🎬 Flypaper – Premisă
Suntem într-o bancă alături de Tripp (Patrick Dempsey – Scream 3) care vrea și el să schimbe o bancnotă grasă în mărunțiș să aibă de metrou.
Atenția lui este captată mai mult de casierița Kaitlin (Ashley Judd – Allegiant) care îi pică repejor cu tronc.
Dar nu suntem aici să facem ochi dulci personajelor pentru că banca este luată cu asalt de niște jefuitori.
Un evreu, un negru și un arian blond (deja sună a banc rasist) invadează cu tupeu banca, având drept obiectiv seiful sofisticat și dificil de spart care promite bogății greu de numărat.
Planul lor minuțios elaborat este dat peste cap de o piedică neașteptată: banca este jefuită de alt set de răufăcători, doar că de data asta cuplul nelegiuit pune ochii pe bancomatele ce stau frumos aliniate, numai bune de găurit.
Astfel se ivește o problemă, două trupe de spărgători s-au nimerit simultan în aceeași bancă, iar asta ridică niște semne de întrebare.
Poate fi o simplă coincidență sau la mijloc se petrece ceva mai complicat de atât care necesită un film întreg dedicat acestei premise?
💭 Flypaper – Comentariu
Este o comedie ce azi ar putea fi considerată ireverențioasă pentru că nu-i deloc corectă din punct de vedere social sau politic.
Ia în bășcălie negrii dotați, evreii lacomi, britanicii scorțoși, americanii tăntălăi, elvețienii neutri, femeile materialiste, bărbații macho, ba chiar și persoanele cu dizabilități mintale.
Drept să spun, dacă Will Smith urmărea filmul ăsta cred că făcea întindere la mușchii palmelor la câtă activitate avea.
Ipostaza inedită din Flypaper, două jafuri simultan la aceeași bancă, are menirea de a genera o multitudine de situații caterincoase, mai ales că avem 2 trupe de spărgători cum nu se poate mai diferite.
Pe de o parte avem trio-ul britanic, sobru, profesionist, cu un plan bine pus la punct, care lucrează sistematic, ca un metronom.
Pe de altă parte ne procopsim cu gașca lui Papuc, doi americani țărănoi care împart la comun un neuron degrevat de orice activități cerebrale care merg la nimereală, fără să gândească în prealabil cum și de ce dau spargerile.
De departe acești Bulă și Ștrulă, de fapt Peanut Butter (Tim Blake Nelson – Old Henry) și Jelly (Pruitt Taylor Vince – Bird box), reprezintă farul luminos din Flypaper.
Felul lor de a vorbi, pe sistem de inteligență regresivă până la extincție, dar și năzbâtiile pe care le cauzează în inocența lor imbecilo-drăgălașă, te vor destinde cât ai zice boom.
Bine, aici depinde și de gusturi, probabil cei cu un băț atât de lung și adânc plantat în Uranus încât iese prin mânerul nazal al tigvei vor strâmba din nas că nu-s prea inteligente dumele.
Și așa este, nu-s cu IQ-ul erect la datorie, dar sunt amuzante.
Pe lângă comedie, Flypaper se dovedește și un whodunnit eficient pentru că povestea se ramifică neașteptat de mult, uneori în direcții imprevizibile.
Ești bombardat cu atât de multe informații, în principal de la obsesiv-compulsivul Tripp, încât nu mai știi în cine să ai încredere.
Pare că fiecare personaj are și o altă latură misterioasă ce dosește un trecut tenebros sau un motiv abject.
Uneori ghicești ce se ascunde în spatele seifului impenetrabil din ochii personajelor, alteori combinația numerică dă greș și ți se declanșează alarma-n creier când ești luat prin surprindere.
Nu are rost să căutați logică-n film, pentru că scenariul nu este interesat de așa ceva, tocmai de asta nu vezi dram de poliție pe lângă bancă.
Scopul principal al lui Flypaper este să vină cu gaguri hazlii.
Și din punctul meu de vedere a reușit asta.
Deși nu-i personaj principal, Tim Blake Nelson este steaua filmului, eclipsând până și arătosul cuplu Ashley Judd + Patrick Dempsey.
Este suficient să te uiți la fața lui și-ți dai seama că prin cotloanele craniului s-a așezat doar praful, iar când deschide gura și pătrunde lumina-n bostan vezi și pânzele de păianjen ce țin loc de sinapse.
🏆 Flypaper – Verdict
OK, nu-i chiar kosher să râd la un asemenea film destul de impertinent, dar am suficientă inteligență să îmi dau seama că este ceva fictiv și nu reflectă realitatea.
Dacă doriți o combinație de Ocean`s eleven cu Dumb & dumber în aceeași bancă în care dați și peste Rain man, atunci nu veți regreta alegerea lui Flypaper.
Comic nu-i cel mai inteligent, dar compensează printr-un mister atractiv care menține creieru-n priză cât timp gura se schimonosește în spasme de râs.
Am rămas șocat când am dat pe RottenTomatoes de un 16% la critici și 42% la audiență, eu sunt mult mai îngăduitor și-i sparg 8 bancomate.
(4 / 5)
