Related Articles
Demon slayer: To the Hashira training este al treilea film de lung metraj din acest univers și am rupt pingelele să ajung cât mai repede la el.
🎬 Demon slayer: To the Hashira training – Premisă
Satul Făuritorului de Săbii a băgat-o pe mânecă pentru că este atacat de niște demoni drăcoși care nu au stare și vor să radă tot ce prind în cale.
Dar prin acel sat se nimerește și Tanjiro cu ai lui care nu-i lasă pe locuitori de izbeliște și se pune de o luptă a naibii de complicată și dificilă care îi sleiește de toate puterile.
Evenimentele care se succed după această confruntare reprezintă startul sezonului 4 care se anunță a fi unul de poveste pentru că din întuneric iese un inamic terifiant pentru gașca de ucigași de demoni.
💭 Demon slayer: To the Hashira training – Comentariu 🍿
La fel ca filmul precedent, și cel de față este unul care reprezintă un fel de rezumat a ceea ce s-a petrecut anterior.
Am zis la To the Swordsmith Village că mi s-a trezit apetitul să urmăresc serialul, dar cu zisul am rămas, așa că acest al treilea capitol cinematografic m-am prins cu mâța-n sac.
Am fost destul de confuz pentru că, fiind o compilație a unor episoade din sezonul trei și sezonul patru, nu am priceput prea multe lucruri, nefiind pus la punct cu povestea.
Într-adevăr, primele 10-15 minute sunt o aducere aminte a întregii povești, chiar de la început, așa că am fost un pic refamiliarizat cu personajele.
Din păcate, m-am lovit de aceeași lene a producătorilor care nu s-au sinchisit să asigure o curgere fluentă a acțiunii, luând pur și simplu episoadele și sudându-le fără vreo grijă artistică.
Măcar să fi scos genericul dintre episoade, să fie ritmul mai fluent, să pară un film de lung metraj, nu o înșiruire de episoade.
În fine, o fi fost prea multă muncă pentru așa ceva și au preferat să le trântească în forma actuală.
Cu toate astea, neavând habar ce s-a petrecut între timp, prima parte a filmului este absolut senzațională.
Lupta titanică a lui Tanjiro cu un demon de rang Superior (parcă era 4 sau 5) duce la niște schimbări radicale și cutremurătoare în povestea generală.
Stăteam ca pămpălăul în rândul 2 la cinema, departe de alte ființe umane, și smuceam din nas, nevenindu-mi să cred că animația a avut curaj să meargă până într-acolo.
Chit că nu mă număram prin cei de-ai casei, neurmărind serialul, tot eram apropiat sufletește de personaje, și ce se întâmplă cu unul dintre ele m-a bulversat total.
Am fost perpelit și tăvălit prin agonie și extaz în sesiuni scurte și rapide de a crezut creierul că am dat-o bipolaritate, când râdeam, când boceam, când mă cutremuram de tristețe, când mă îmbujoram tot de bucurie.
După aceea însă parcă prea cade în prosteală copilăroasă cu fel și fel de schimonoseli ce nu își aveau locul într-un fir narativ atât de dens din punct de vedere al seriozității.
Se schimbă brusc atmosfera din momentul în care trupa noastră de șoc ajunge în locul unde trebuie să ia parte la antrenamentul Hashira.
Și această pregătire este necesară pentru a fi brici când va veni timpul pentru confruntarea decisivă cu un fel de Dracula japonez.
Adică un nemuritor care are nevoie să sugă oamenii de sânge și care nu poate ieși când soarele este sus pe cer, că altfel cenușă scrie pe el.
Primul episod al sezonului patru m-a băgat total în ceață pentru că au apărut niște personaje, toate având în nume Hashira, despre care nu aveam habar. Sau nu îmi mai aminteam.
Dar nu este vina filmului, ci a mea.
La nivel tehnic, animația se menține pe aceleași coordonate vizuale, este extrem de colorată și cu scene de acțiune incredibil de alerte, uneori haotice, de nu pricepeam cine pe cine mătrășește.
Plus că se menține tehnica de a schimba modul în care personajele sunt desenate în funcție de anumite stări sufletești, reușind astfel să transmită mai cu talent emoțiile.
Coloana sonoră este și ea bine aleasă, cu piese care au contribuit la augmentarea unor senzații diferite în funcție de necesități.
Se simte, de asemenea, o evoluție clară a personajelor, au căpătat aptitudini supraomenești noi.
Și, scuzați-mă, unele dintre ele au căpătat niște rotunjimi hai să le zic incitante, unele care în civilizația vestică probabil ar fi blamate.
🏆 Demon slayer: To the Hashira training – Verdict 👍 sau 👎?
Este peste al doilea film, dar mult sub primul (Mugen train) care a fost unul de sine stătător, cu început clar și final decisiv.
Aici totul rămâne în coadă de pește, ceea ce este evident, deoarece urmează dezvoltarea poveștii în sezonul 4.
Dacă ar fi fost acordată mai multă atenție modului de editare, să fie îmbinate episoadele astfel încât să pară un tot unitar fără întreruperi, ar fi ieșit ceva mult mai bun.
Ah, și m-aș fi lipsit de replica repetată la infinit tradusă la noi drept Slavă Domnului.
M-a enervat atât de rău încât am început să bălmăjesc pe sub mustăți niscai cuvinte ce nu pot fi scrise aici, dar care pot deveni cu lejeritate un imn social contemporan.
Cam atât despre această animație, dacă pe a doua am refuzat să o notez, aici am să înfulec pe nerăsuflate 7 mese de prânz pentru că prima jumătate m-a impresionat profund.
(3,5 / 5)
