Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Bob Iger a zis că este cazul ca Marvel să mai tragă frâna de mână și să nu mai lanseze atât de multe produse, calitatea ar trebui să conteze, nu calitatea.
Așa că vă poftesc la Captain America: Brave new world, unul din cele 9 proiecte Marvel ce vor fi lansate în 2025.
🎬 Captain America: Brave new world – Premisă 📖
Surprize la Casa Albă, ca de obicei, Ross (acum Harrison Ford – The fugitive) a ajuns președinte, că și în filme cei cu trecut turbulent și demn de închisoare devin POTUS.
El zice că vrea să se schimbe și-l dorește alături de el pe noul Captain America (Anthony Mackie – The banker).
Acesta nu prea vrea că știe ce a pătimit în trecut din cauza lui Ross, dar se decide să dea curs invitației.
Și rău face pentru că imediat este pusă în aplicare o tentativă de asasinare a președintelui, iar printre cei implicați se află Isaiah (Carl Lumbly – Doctor Sleep), un super soldat care are motive întemeiate să-l vadă mort pe Ross.
Sam nu crede așa ceva și începe o investigație pe cont propriu pentru a afla adevăratul creier din spatele acestui complot.
💭 Captain America: Brave new world – Comentariu 🍿
Așa cum încă din forșpan ni se spune, Sam nu-i Steve, un laitmotiv folosit destul de des pe parcursul filmului, de aceea pelicula nu este atât de spectaculoasă pe cât mi-aș dorit.
Se reîntoarce cumva la rădăcini, aventura este una la scară mică, genul tinde spre thriller politic picurat cu câțiva stropi de fantezie, că altfel nu am fi în MCU.
Nu mă plâng pe seama acestui aspect, este nevoie și de filme înfipte cu picioarele în pământ, în limita posibilităților, că nu toate pot fi la nivel intergalactic.
Povestea nu este deloc originală, pare mai degrabă o pastișă care s-a inspirat din producțiile de la începutul acestui univers cinematografic.
A luat o idee de aici, a continuat firul narativ de dincolo, și-a adus aminte de o scenă de mult uitată din altă parte care a fost lăsată de izbeliște pentru mulți ani și din acest amestec a ieșit al patrulea film din franciza Captain America.
De aceea, pentru a-l pricepe pe deplin trebuie să ai cunoștințe aprofundate din acest univers, adică să fi văzut măcar primele filme pentru că altfel s-ar putea să fie cam greu de urmărit ce se întâmplă.
Având în vedere multiplele probleme prin care a trecut această producție, cu mai multe sesiuni de refilmări decât în mod obișnuit, și ținând cont de ce gogomănii am primit în anii trecuți, pot spune că filmul este decent.
Nu bun, că era greu să iasă ceva memorabil, dar nici vreo panaramă de azvârlit la gunoi.
Este serios, ceea ce pentru mine a contat cel mai mult, mi-a adus aminte de perioada de glorie a MCU când nu apăreau glume stupide la fiecare 30 de secunde.
Există și aici niscai umor, dar nu pot spune că m-a deranjat cine știe ce. O singură secvență solemnă care m-a făcut să iau poziția de drepți cu mâna la inimă a fost oleacă stricată de o poantă neinspirată.
În rest, chiar dacă există un personaj enervant, căruia nu îi tace gura nicio secundă, nu m-a sâcâit umorul care este folosit în doze mici și atunci când trebuie.
De bază rămâne conflictul ideologic dintre Sam, care continuă să fie o busolă morală de neclintit, și Ross care are alte idei despre conceptul de securitate națională și o altă abordare a amenințărilor.
Nu trece mult timp și cei doi se ciocnesc intelectual pentru că nu se pun de acord cum să stingă probabilitatea unui conflict ce se preconizează la orizont.
Mi-a plăcut și că, în sfârșit, este pomenită cu adevărat uriașa grămadă de bolovani ce a ieșit din ocean la finele lui Eternals.
Filmul chiar se învârte destul de mult în jurul acestui subiect, introducând în peisaj un element nou, mai puternic decât vibranium.
Am râs zgomotos când Ross l-a catalogat „mai indestructibil‟, păi ori e indestructibil, ori nu mai este.
De asemenea, m-a uns pe suflet scenariul care știa exact la ce mă gândeam, și cu siguranță nu am fost singurul, și nu de puține ori parcă a comunicat direct cu mine prin intermediul lui Sam.
Acesta nu ezită să spună, ori de câte ori are ocazia, că nu este Steve, că nu are cum să se ridice la nivelul lui, că nu este atât de puternic, că situația îl depășește, că nu-i decât un om cu un costum militar sofisticat și nu unul cu superputeri.
Mă așteptam ca mintea mea să nu-l accepte deloc în acest rol pentru că timp de 14 ani am fost trup și suflet alături de Steve Rogers, dar evoluția lui din acest film a reușit să mă îmbuneze și m-am obișnuit cu această schimbare.
Deși la un moment dat o să conteze, când pericolele vor veni din altă lume, rolul de Captain America nu înseamnă putere fizică, mai degrabă este vorba de tărie morală, iar Sam are destulă.
Bine, aici o cam arde șmecherește filmul pentru că ni se tot spune că Sam este un om, dar și-o ia des în stern și nu are nici pe dracu`. Avem și o explicație, dar nu prea am înghițit-o, că-i pilula prea mare să se ducă lejer pe gât.
Eh, și acum începe tirada negativă pentru că sunt și chestii care m-au iritat, și ele țin atât de scenariu, cât și de aspectul tehnic.
Hai să nu zic că-s proaste, dar personajele nu-și folosesc toată capacitatea intelectuală de care dispun.
Adică Sam vedea aceleași scene și asista la aceleași secvențe ca mine, dar nu se prindea care-i problema?
Băi băiete, suferi de amnezie? Păi ai asistat la atâtea folosiri ale acestei tehnici, ba chiar ai un bun prieten care a suferit mult din cauza asta, și tu te tot scremi să-ți dai seama care-i baiul?
Asta este dovada unui scenariu leneș în acest compartiment pentru că povestea este destul de subțire și dacă ar fi decurs în condiții normale filmul ar fi fost și mai scurt de atât.
De asemenea, pe acest palier, al scriiturii, ne tot sunt introduse personaje reminiscente ale unora din trecut.
Ho, ajunge, nu mai avem nevoie de o altă Văduvă, a noastră, cea la care țineam ca la ochii din cap, a murit. Ați adus-o pe Yelena să-i ia locul, am înțeles asta, dar încă una deja este prea mult.
Unul dintre personajele negative este de pomană, probabil a fost introdus în scenariu pentru ca Giancarlo Esposito să ne arate cât de mișto este când joacă nenorociți infecți, dar rolul său nu are cine știe ce impact.
Acțiunea este sporadică și nu prea bine executată, CGI-ul este mediocru în secvențele care au necesitat așa ceva, puteam să-mi dau seama că a existat ecran verde, iar luptele corp la corp sunt așa și așa.
Nimic care să mă facă să-mi rotesc ochii-n cap ca bilele la pinball, dar nici nu merită laude.
Pe partea interpretativă, iese în evidență Harrison Ford care, atât timp cât este în formă umană, își arată talentul, se simte că omul nu s-a prezentat pe platourile de filmare doar să încaseze un cec.
Avem și câteva apariții surprinzătoare, deși nu ar fi trebuit să fie așa având în vedere contextul, una chiar este emoționantă și m-a sensibilizat destul de mult.
🏆 Captain America: Brave new world – Verdict 👍 sau 👎
Hai că mi-am pus la grea încercare creierul să nu dau afară din casă vreo surpriză, deși nu sunt unele colosale, că dacă aruncați un ochi pe distribuția filmului vă veți da seama repede de cadourile pregătite.
Ne-a programat mintal foarte bine Disney, în sala aproape plină, care are peste 400 de locuri, unul nu a plecat până nu s-a aprins lumina în sală.
Toți au stat cuminți apariția scenei de după final și nu știu dacă mi-a plăcut repercusiunile pe care le sugerează, asta dacă am interpretat corect ce ni se spune.
Sincer, mă așteptam la un dezastru colosal, combinația dintre multele probleme cu refilmările și schimbarea unui personaj legendar m-a făcut să mă gândesc la ce este mai rău.
Dar acest film este undeva pe la mijloc, în mod clar nu-i vreo caterincă proastă, dar nici nu iese în evidență cu ceva anume.
Am analizat, am oscilat între verdicte și am tot cântărit bunul și răul, până la urmă mi-au căzut în palmă 7 frunze albe de cireș. Poate e mult, dar sunt generos.
(3,5 / 5)
