Există vorba aceea cum că de morți numai de bine, mai ales când sunt resuscitați, așa cum este cazul cu Beverly Hills cop: Axel F, o franciză readusă la viață de Netflix după 30 de ani de pomeni.
🎬 Beverly Hills cop: Axel F – Premisă 📖
A trecut multă apă pe Nil în universul polițienesc din această serie, iar Axel Foley (Eddie Murphy – Shrek 2) poate scăpa cu vorba din orice situație, doar de timp nu poate fugi.
A ajuns și el la o vârstă la care ar trebui să-l caute poștărița să-i dea cuponul de pensie, doar că el încă mai flutură insigna oficială pe care o are în dotare.
Face el ce face și din Detroit ajunge din nou în Beverly Hills pentru a rezolva un caz care lovește și mai aproape de casa lui decât a făcut-o cel din partea a treia.
Ce să mai tura-vura de pomană, că-i curentul scump și laptopul nu funcționează pe aer, se reunește cu gașca veche pentru a-și salva fata pândită de un mare pericol.
💭 Beverly Hills cop: Axel F – Comentariu 🍿
După o glumă jupuită de orice urmă de haz, dumă care se raliază societății actuale, filmul apasă până la podea pedala nostalgiei.
Nu ratează nicio ocazia de a face trimiteri către producțiile din trecut și merge până într-acolo încât chiar ni le înșiră odată cu anii lor de apariție sub forma unei poante care m-a lăsat rece.
Asta pentru că scenariului nu i-a mers șmecheria cu mine, că de unde nostalgie când eu am (re)văzut de curând cele trei pelicule pentru a mă pregăti pentru aceasta?
Așa că nu mi s-a făcut dor de personaje că abia m-am despărțit de ele acum o săptămână.
Nu zic că tactica aleasă este una neinspirată, la alții probabil va avea efect, doar că mi s-a părut leneșă și la îndemână, ceea ce a dus la o scriitură destul de bleagă, fără zvâc sau mare interes.
Povestea este, la rândul ei, banală și parcă seamănă prea mult cu cea din primul film în care de bază erau drogurile, una pe care o aveam proaspăt întipărită în minte.
În atare condiții, să fiu în ton cu evenimentul sportiv principal al acestei perioade, am trecut în fugă pe lângă așa-zisele surprize pe care le-am lăsat în urmă ca atacanții sloveni pe Pepe.
N-am zis că am trecut ca vijelia ca Gakpo pe lângă Rațiu, că apoi îmi ies vorbe că nu-s patriot.
La fel ca Bad boys, altă franciză deshumată chiar cu rezultate bune, și Axel F încearcă să vină cu ceva grandios, că nu mai merge cu scenele de acțiune flască din anii `90.
Aici Axel are o plăcere imensă de a se urca la volanul unor vehicule cu gabarit depășit și de a face prăpăd printre mașinile nevinovate care-i ies în cale.
Bașca avem și un elicopter buclucaș, moment care mi s-a părut a fi cel mai amuzant pentru că din interacțiunea dintre Axel și nou-venitul Bobby (Joseph Gordon-Levitt – Inception) sar scântei.
Nu doar de la elice, dar și de la altceva personal.
În mod cert stă mult mai bine la capitolul scandal de orice fel, confruntările fiind în speciale armate și motorizate, mai puțin corporale pentru că au și actorii principali o anumită vârstă.
Pentru a compensa anumite lipsuri de la partea comică unde Eddie Murphy și-a pierdut din strălucirea verbală, apelând la aceleași tertipuri clasice, scenariul bagă la înaintare o relație tată-fiică, una cu multe hârtoape.
Astfel, încearcă să ne sape la temelia sufletului pentru a ne sensibiliza pentru că de râs nu prea a reușit să o facă.
Ar fi putut să aprofundeze mai curajos acest subiect, însă este atacat prea superficial și simplist, nevenind cu ceva anume care să rupă gura târgului.
Cât despre comedie, nu știu ce să zic, sunt regurgitate multe gaguri din filmele anterioare pe care le-am găsit expirate sau de care am fost sătul pentru că abia ce le consumasem.
Mi-a plăcut, însă, reunirea trioului de șoc Eddie Murphy – Judge Reinhold – John Ashton, o reunire care m-a luat prin surprindere.
Și aici dau vina pe ignoranța mea, că trăiam cu impresia că Ashton decedase.
Revin și alte figuri familiare, cu grade diferite de impact, care mai enervante, care mai dragi la vedere.
N-am mai pomenit nimic de coloana sonoră, că este aceeași, la fel ca și tematica posterelor, măcar aici de și-ar fi dat un pic silința să vină cu ceva nou.
🏆 Beverly Hills cop: Axel F – Verdict 👍 sau 👎?
N-aș putea spune că mi-a plăcut în mod deosebit filmul, încearcă refolosirea unei rețete care nu mai este de succes de zeci de ani, cu mici excepții, vezi Bad boys 3 și 4.
Nici nu a încercat să reinventeze ceva, să vină cu un cârlig care să mă agațe definitiv, a marșat extrem de mult pe nostalgie, o scamatorie narativă care începe să-și piardă farmecul.
Plus că nu are tupeu, este prea cuminte, încearcă niște glumițe mai ofensatoare, dar se oprește înainte să atingă punctul culminant de frică să nu sperie categoria mult îndrăgită de Budeanu, categoria fătălăilor.
Calitativ este sub primele 2, dar clar peste al treilea care a fost jalnic.
Deși nu m-a dat cu roțile-n sus, trebuie să recunosc că m-a distrat moderat atât la nivel ilar, cât și al acțiunii, cât să-i umplu cu material video 6 carduri de memorie.
Ah, și n-aș zice nu unei a cincea părți pentru că personajele care-și fac apariția sunt cu lipici. Dar este nevoie de un scenariu inspirat care să conceapă o poveste diferită.