Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
🎭📜 BĂRBAȚII LA 40, FEMEILE LA 43 – Spectacol de teatru (Andreea Mateiu, Octavian Strunilă, Leonid Doni)
🎬 La ușa unui etern întârziat notar public se întâlnesc doi prieteni din copilărie. Unul este mai inteligent, că a ajuns avocat și așteaptă verdictul într-un proces important, celălalt nu prea, că este șofer pe autobuz aflat între ture.
Cei doi deapănă amintiri din copilărie, mai mult șoferul guraliv, în așteptarea notarului care nu mai vine și uite așa aflăm că avocatul are o soție de care urmează să divorțeze. De fapt invers, ea vrea să scape de el.
Ideea era să o facă pe cale amiabilă, doar o semnătură și adio, dar lucrurile se complică.
🍿 După o amânare din cauza frigului din sală, iată că a venit momentul să fac cunoștință cu al doilea spectacol pe care îl văd de la Teatrul Metronom după excepționalul Cum se face.
Piesa 100% românească, scrisă chiar de către Octavian Strunilă, este una ancorată în contemporaneitate și numele sunt unele autohtone, așadar a reprezentat o gură de aer proaspăt deoarece mă puteam regăsi ușor în personaje.
Cum deja știam la ce să mă aștept, că nu-s la primul contact cu stilul scriiturii, nu am mai fost luat prin surprindere de glumele spuse de actori, unele extrem de mucalite, venite dintr-un adânc puț al gândirii și chiar originale.
Nu dintre cele mai inteligente, că uneori sunt foarte puerile și apelează la cel mai mic numitor în comedie, cochetând cu vulgaritatea scabroasă, dar chiar și așa au reușit să scoale din morți o sală ce părea adormită la un moment dat.
Începutul a fost interesant pentru că am crezut, nu doar eu, ci și ceilalți membri ai audienței, că s-a stricat decorul și că urma să fim inundați. Dar nu, așa a fost scrisă scena, ca un punct de start în caracterizarea unuia dintre personaje, pâinea lui Dumnezeu, dar teroarea inteligenței.
Nu că-i prost de bubuie, doar că este foarte simplu în gândire și nu are filtru pus vorbelor, spune tot ce-i trece prin minte.
Uneori cu efect ilar, pentru că scoate niște perle demne de anuarul școlar, alteori enervează prin repetiția încăpățânată a aceleiași glume.
El este clovnul de serviciu, nu se pricepe prea bine la comedie, dar personajul încearcă din răsputeri să-și bine dispună audiența și reușește, dar mai mult din întâmplare decât din talent.
Scenariul vine cu o mare surpriză, dar nu foarte greu de anticipat, ulterior, fiind pus în temă, știam ce urmează să se întâmple pentru că este refolosit același tertip scriitoricesc generator de cadouri narative.
Pe lângă caterinca energetică lipsită pe alocuri de inhibiții, acest spectacol oferă și o doză generoasă de dramă. Chiar dacă la bază este o comedie, nu lipsesc momentele triste legate de criza vârstei mijlocii și de rata de divorț, una care se află în creștere.
Pe un ton mucalit ne dă dovezi că instituția mariajului nu mai este luată atât de în serios, căsătoriile sunt prea dese, fără vreo bază solidă și, implicit, duc la nefericire conjugală, de unde și multe plimbări pe la notar pentru desfacerea căsătoriilor.
Am apreciat această tușă de seriozitate care ar trebui să-i facă pe cei legați de un certificat să mediteze la relația lor, dacă este construită pe o fundație solidă, iar cei care vor să facă acest pas se vor gândi mult mai bine dacă este cazul sau mai bine așteaptă cimentarea relației.
👍 sau 👎 Spectacolul este structurat în patru acte distincte care funcționează ca un cerc infinit al destinului, te învârte și te învârte și la final ajungi de unde ai plecat.
Actoria este una la cote înalte, pare că replicile sunt rostite împiedicat, că actorii se poticnesc când le vine rândul la vorbitor, dar asta duce la o naturalețe lăudabilă, nu zici că ar recita niște versuri învățate mecanic, ci improvizează pe loc.
Nu este chiar atât de amuzant precum primul spectacol din portofoliul acestui teatru, unele glume sunt banale și repetitive, altele enervante și vulgare fără rost, dar aceste nereușite sunt puține și nu umbresc în vreun fel senzația generală cu care am rămas la final.
🏁 Astfel de reprezentații doresc să văd cât mai des, unele adaptate societății noastre, unele care ni se adresează direct și cu care putem rezona pentru că ne regăsim, din păcate, în situațiile prezentate.
N-o fi umorul cel mai intelectual, fiind în limbaj mai neceremonios, netrecut pe la Academie, dar spectacolul și-a făcut treaba cu vârf și îndesat.
Am prestat și de data asta porția necesară de abdomene generate de râs, așa că reiterez invitația de a urmări unul dintre spectacolele Teatrului Metronom. Sau chiar pe toate, nu veți regreta.
PS. Vă nu vă botezați fetele cu numele Laura. Prietenii știu de ce!
(4,5 / 5)
