Related Articles
Baahubali este o epopee indiană de peste cinci ore formată din două părți și detaliază una din marile legende ale imperiului antic Mahishmati, cea a regilor Baahubali, tată și fiu, cu destine întortocheate și pline de dramatism și fapte războinice epice.
Nu râdeți de mine, nu m-am dereglat, uneori mă satur de filmele hollywoodiene și mai arunc câte-un ochi și prin India.
Filmul pornește asemănător cu povestea lui Moise din Biblie, cu o mamă disperată să își salveze noul născut și apelează ca ultimă soluție să îi dea drumul pe apă.
Odată cu trecerea timpului asistăm la maturizarea pruncului care pare a fi destinat unui viitor măreț pentru că se vede clar că este ceva cu totul special, de la abilitățile nemaivăzute cu care mânuiește orice armă până la forța supraomenească de care dă dovadă, de la sufletul neprihănit pe care-l demonstrează cu fiecare ocazie până la gândirea altruistă pe care o pune la treabă mereu.
Baahubali are un mod oarecum ciudat de prezentare a firului epic, cu salturi înapoi în timp pentru o altă poveste, cea a celor doi frați vitregi, Amarendra Baahubali și Bhallaladeva, pretendenți la tronul regatului Mahishmati, un regat care este condus cu mână de fier, dar și mângâietoare, de către mama lor, Shivagami, care încă nu știe pe cine să aleagă pentru a-i succede la tron.
Pentru asta are nevoie de timp de gândire pentru a decide pe îndelete care dintre cei doi fii este demn de coroană.
Dar dorința nestăvilită de a conduce regatul sub orice formă manifestată de tatăl deformat al lui Bhallaladeva dă naștere unui plan malefic mânjit de trădare și sânge.
Despre poveste ar fi multe de spus, vă dați seama că în cinci ore se întâmplă destule în ambele linii temporale pe care filmul le prezintă simultan.
Știu care este primul lucru care vă trece prin minte, muzica aiurea, oare o rup în cântece și dansuri când ți-e lumea mai dragă?
Da și nu.
Evident că da, niciun film indian nu se poate fără muzică și dansuri, dar și nu, acest film este diferit, cred că în cinci ore au băgat muzică aiurea doar de vreo două ori și nu în momente importante, ci în secvențe de relaș. De cântat se cântă, dar acest lucru nu întrerupe firul poveștii, avem parte de montaje care duc acțiunea mai departe pe fundalul muzicii, deci pot spune cu mâna pe inimă că nu m-a deranjat deloc muzica în acest film, ba chiar pe alocuri este bestial de bună și încurajatoare și îți insuflă un spirit de luptă de parcă ai fi în mijlocul scandalului.
Acțiunea în Baahubali este absolut fenomenală, epică în adevăratul sens al cuvântului, de la confruntări violente între armate numeroase cât vezi cu ochii până la lupte corp la corp intense care te duc cu gândul la un dans fermecător și brutal.
Desigur, filmul este lipsit de orice dram de logică sau picătură de realism, eroii principali par semizei, supra oameni, au puteri nebănuite, sunt aproape indestructibili, abilitățile dovedite în luptă sunt exacerbate până la limita ridicolului, dar la dracu, arată atât de bine secvențele de luptă încât nu te mai interesează că așa ceva nu este real.
Baahubali colcăie de erori de producție, anumite lucruri apar și dispar din senin, după cum servesc mai bine poveștii, zilele și nopțile au durate diferite, obiectele își schimbă mărimea pe nepusă masă, ba chiar un personaj pare nemuritor, pe parcursul a zeci de ani singurul lucru care i se schimbă este culoarea bărbii.
De asemenea pare că la partea de efecte au lucrat echipe diferite, pentru că anumite efecte speciale sunt de senzație, fără cusur, altele sunt penibil de proaste. M-a amuzat faptul că la apariția fiecărui animal generat pe computer în colțul ecranului apărea acronimul CGI, de parcă nu am fi fost capabili să ne dăm și singuri seama că secvența pe care o urmăream nu era reală.
Dar per total filmul arată uimitor, îți taie respirația cu câteva scene grandioase în care-ți prezintă o natură absolut splendidă, să nu mai zic de luptele presărate cu secvențe de slow-motion care cuplate cu senzația de forță nemaivăzută pe care o transmit și coloana sonoră de război total îți măresc pulsul și te inundă cu valuri de adrenalină.
Pe lângă acțiune magnifică, Baahubali colcăie și de multă dramă sfâșietoare, iubire nemărginită, conspirații politice infecte și trădări dureroase care, la final, îți fierb sângele și te fac să scrâșnești din dinți la confruntarea finală pentru că personajul negativ este atât de bine construit pe parcursul filmului încât îl urăști de parcă toate nelegiuirile pe care le-a înfăptuit te-au afectat personal.
De actori numai de bine, nu am nici cea mai vagă idee cine sunt, dar ca de obicei, personajele pozitive arată divin, de pus în ramă, iar cele negative sunt un pic mai frumoase ca dracul.
Baahubali este o producție extravagantă cum de mult nu am mai văzut și chiar dacă este complet lipsită de realism (totuși, este un basm) și pe alocuri suferă la capitolul realizare tehnică, cu toate astea, este un film agreabil, cu peisaje superbe în culori vibrante, dialog poetic, decoruri grandioase și acțiune palpitantă cât pentru un 7.
(3,5 / 5)
Trailer Baahubali 1:
Trailer Baahubali 2:
