Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Top AFI 100
Locul 086 – Platoon
1986
Platoon este un film scris și regizat de către legendarul Oliver Stone ce a pus mâna pe câteva premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film.
🎬 Platoon – Premisă
Ne duce în mijlocul războiului din Vietnam pe care îl vedem prin ochii pifanului Chris, interpretat de Charlie Sheen, un tânăr naiv ce s-a oferit voluntar, neștiind la ce treabă meschină se înhamă.
Aici este aruncat în plutonul condus de un locotenent incompetent, așa că pică în sarcina celor doi sergenți, Barnes (Tom Berenger – Inception) și Elias (Willem Dafoe – The lighthouse), să-i inițieze pe tinerei în arta războiului și a luptei pentru supraviețuire.
Luați la mișto de către veterani, care respiră aerul vietnamez de ceva vreme, prospăturile nu au ce face și înghit mojiciile la care sunt supuși, răcanii fiind conștienți că nu au ce pretenții să ridice.
Chris își dă seama rapid că a făcut o imensă greșeală oferindu-se voluntar pentru că, pe lângă teama că un vietnamez îl poate elibera de piuit în felurite modalități, se vede muncit până la epuizare.
Bașca este și martorul unei dezbinări cu urmări grave în rândul plutonului din care face parte și care este împărțit în două bisericuțe antagoniste, fiecare prezidată de unul dintre cei doi sergenți pomeniți anterior.
Dar când ciondăneala se termină și lupta bate la ușă cu baioneta ascuțită mai îndârjit decât Kruk pentru recuperarea unei datorii, soldații realizează că lucrurile s-au împuțit și să te ții de nădragi, nenicule, că se pune pe scandal junglifer.
💭 Platoon – Comentariu 🍿
Filmul este o mare declarație anti război, arătându-ne cât de inutil a fost nenorocirea din Vietnam (de fapt ce război este util?).
Fac pariu că dacă întrebi americanii care a fost scopul acestui (special am făcut această „pulofonie‟) conflict, vor ridica din umeri, neavând habar.
Platoon este una dintre cele mai realiste portretizări ale acelei înfruntări infecte tocmai pentru că Oliver Stone a luat parte la ea și nu glorifică nicio secundă curajul americanilor și simțul lor pentru dreptate.
Nu găsești dram de propagandă găunoasă și dăunătoare minților ușor de spălat ale americanilor.
În film vietnamezii cad oarecum în plan secundar, nu sunt ei inamicul principal, avem parte de o altă bătălie, una dusă în rândul celor care se află, aparent, de aceeași baricadă, dar cu mentalități diferite în abordarea războiului.
Cei doi sergenți sunt întruchiparea Bunului și Răului.
Deși ambii sunt la bază criminali, ucigând, că doar de aia sunt în răzbel, unul demonstrează că, totuși, există moralitate chiar și în mijlocul iadului, tratând cu respect viața și dându-și seama de futilitatea acestui război.
În timp ce celălalt o calcă și pe mă-sa în picioare, fiind lipsit de orice dram de conștiință și compasiune, nevăzând decât inamici în fața ochilor, indiferent de sex, culoare sau etnie.
Hai că m-am luat cu filozofia și sar peste acțiune.
Avem parte de război în toată, era să zic gloria, nemernicia lui, cu lupte armate crâncene, care se lasă cu mulți răniți și mai mulți morți.
Iar bătălia finală este una memorabilă, nu atât prin adrenalina pe care ți-o injectează sub unghii, ci prin drama monumentală care ți se desfășoară în fața ochilor, văzând soldați de ambele tabere care se ucid unii pe alții în cele mai înfiorătoare moduri.
Și pentru ce? Nici ei nu știu.
Pentru că așa trebuie, pentru că așa au primit ordine de la niște trese nejustificate și niște bocanci sclipitori care șed la birou și omoară din pix mii de oameni.
Nu ai cum să rămâi stană de piatră la drama incomensurabilă care îți este dezvăluită cu o mână de maestru de Oliver Stone.
Simțeam cum mi se face rușine că sunt om, că fac parte din aceeași specie precum cretinii care se comportă oligofren în mijlocul unui război la fel de retardat.
Filmul este doldora de actori aflați mai pe la început de carieră, pe lângă Charlie Sheen (în primul său mare rol) și Willem Dafoe, i-am mai descoperit pe Forest Whitaker (Rogue One), Kevin Dillon (On the line), Tony Todd (Candyman) și Johnny Depp (From hell).
Ies în evidență Tom Berenger și Willem Defoe, nu degeaba au fost nominalizați la Oscar, prin interpretările lor antagoniste care arată cât de diversă este mintea umană și cum doi oameni aflați fix în aceeași situație reacționează extrem de diferit.
🏆 Platoon – Verdict 👍 sau 👎
Este unul dintre cele mai realiste filme de război, portretizând fără menajamente urâțenia conflictului din Vietnam și, implicit, urâțenia oricărui război.
Și ne arată că, de cele mai multe ori, inamicul de departe nu este atât de periculos precum cel de lângă tine sau din propria-ți inimă.
Platoon ne arată cât de infectă poate fi specia umană în multe momente prin comportamentul abject care dovedește orice, numai inteligență nu.
Chiar mă mir cum am putut să devenim specia dominantă când avem atâtea rebuturi genetice printre noi.
Știu că am folosit de prea mult ori cuvântul război, dar a trebuit pentru a evidenția că ne facem singuri rău prin fel și fel de confruntări stupide care nu aduc decât durere și jale.
Și de ce? Pentru că specia umană are creier, dar nu și multă inteligență sau compasiune.
O să-l pun să facă doar 9 plantoane pentru că a avut câteva chestii minore care m-au deranjat, dar asta așa, doar de dragul de a căuta nod în papură.
(4,5 / 5)
