Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Primul film al anului 2026 care a dominat box-office-ul mondial a fost Pegasus 3, cu încasări de peste 650 de milioane de dolari.
📖 Premisă
După evenimentele din al doilea film, Zhang Chi (Shen Teng) e în continuare cam rupt în fund.
Trăiește mai mult din mila altora, pentru că din lecții de șofat nu prea iese cașcaval.
Din senin, primește o ofertă să conducă echipa națională a Chinei la un raliu internațional numit „Muchen 100”.
E o cursă mare, cu adversari noi, tehnologie de ultimă generație și ocazia de a demonstra încă o dată că un tip de vârstă mijlocie cu dureri de spate poate să îi ardă pe toți.
Așa că-și trage echipă șmecheră și începe antrenamentele. Doar că lucrurile nu merg atât de lin pe cât credea el.
💭 Comentariu
🏎️ Curse, nu artificii
Nu vă așteptați la explozii sau mașini care zboară prin aer ca în Fast & Furious. Aici e vorba de spiritul pur al curselor: viteză și iarăși viteză, fără efecte pirotehnice ieftine.
Filmul începe cu o melodie de Queen. Don’t Stop Me Now. Pentru că nimic nu spune „mă uit la a treia parte a unei comedii chinezești cu mașini de raliu” precum Freddie Mercury, nu?
Ah, asta nu e deloc un lucru rău, mi-a crescut instantaneu entuziasmul când am auzit piesa în difuzoare.
🤖 Om versus algoritm
Partea care m-a prins cu adevărat este confruntarea dintre instinctul uman și inteligența artificială.
Cum suntem deja în 2026, filmul introduce un sistem de asistență la condus bazat pe AI. Calculează rute optime, prezice vremea, găsește cea mai rapidă traiectorie prin fiecare viraj, chiar îți dă și numerele de la loto.
Tipii din turnul de control se uită la ecrane și dau din cap aprobator în timp ce algoritmul face treaba.
Și apoi e Zhang Chi. Fără algoritmi, dar cu talent. E doar un om care conduce de dinainte să existe smartphone-uri, un copilot care citește notițele ca pe poezie și un mecanic care probabil doarme sub capota mașinii.
Filmul pune o întrebare relevantă: când calculatorul poate conduce mai bine decât tine, de ce mai ții tu volanul?
Răspunsul, previzibil, e că tehnologia poate calcula totul, cu excepția a ce se întâmplă când un om decide să-și asume riscuri imposibil de înțeles de un cod sursă.
Zhang Chi nu are tehnologie mai bună, dar are încredere în instinct când cifrele îi spun „la stânga” și el virează la dreapta.
Nu e un film anti-AI, dar e foarte clar că inteligența artificială nu poate reproduce acel curaj stupid, frumos și irațional care face cursele să merite urmărite.
🎥 Han Han chiar știe raliu
Secvențele de curse în sine? Cinstit de bune. Ocupă undeva între 35 și 50 de minute și sunt filmate cu simț de răspundere.
Nu știu dacă am spus asta la primele două filme, dar regizorul Han Han știe ce face. Omul a fost pilot de raliu și se vede. Nu poți falsifica înțelegerea aia a senzației de a derapa într-un viraj pe pietriș la 120 km/h.
Au folosit drone și camere pe șine electromagnetice ca să captureze viteza cum trebuie, filmând la altitudini de peste 4.500 de metri, ceea ce e un efort de producție nebun pentru o comedie de acțiune.
Jur că în partea a doua a filmului uitasem că mă uit la ceva fictiv, credeam că am dat din greșeală pe Digi Sport și eram în mijlocul unei curse reale de raliu.
Într-adevăr, Pegasus 3 nu se bazează pe spectacol exploziv extravagant, nu se răstoarnă mașinile precum guvernele din România, nu bubuie nimic în flăcări uriașe, dar tensiunea este prezentă la fiecare viraj.
E și gândită cu schepsis cursa mare, cu bifurcații strategice și un traseu fabulos care ne duce prin munți și deșert, cu o vreme care se schimbă în permanență.
Shen Teng e ok. Face treaba aia de „obosit, dar hotărât” suficient de bine, iar chimia lui cu Yin Zheng (copilotul Sun Yuqiang) dă filmului greutate emoțională.
🌍 Fiecare pe limba lui
Și încă o chestie care m-a gâdilat plăcut: oamenii vorbesc fiecare pe limba lui, un lucru tot mai rar în filmele americane.
Aici japonezul vorbește în japoneză, indianul în hindi, coreeanul în coreeană, englezul în engleză și chinezul în mandarină.
Superb, nu ca în Le mage du Kremlin, unde rusul vorbea cu rusul în engleză, ca să dau un exemplu recent care m-a zgâriat pe creier.
🛑 Prea îndrăgostit de trecut
Eh, dar nu-i totul lin ca pe o autostradă nemțească. Povestea se repetă obsesiv. Și nu glumesc.
Filmul ăsta iubește trecutul lui. Și mă refer că îl iubește până la disperare. Prima oră e, practic, un best-of din primele două filme.
Flashback-uri. Callback-uri. Secvențe întregi create special ca să-ți amintească faptul că Zhang Chi a fost „Regele din Bayanbulak” și că s-a chinuit și că s-a întors și că s-a chinuit din nou.
Am văzut Pegasus 1 și 2 acum vreo două săptămâni, iar pe la jumătatea celui de-al treilea deja eram serios enervat.
Da, îmi amintesc fabrica.
Da, îmi amintesc școala de șoferi.
Da, îmi amintesc că aproape a murit prima dată.
Treci mai departe.
E o continuare care presupune că ai uitat totul din franciză, așa că petrece o perioadă prea lungă de timp restabilind lucruri pe care le știi deja.
Pentru spectatorii noi, poate e util. Pentru cine a văzut filmele anterioare, e ca și cum ai sta la o petrecere și un prieten ți-ar spune aceeași poveste pentru a treia oară. Zâmbești, dai din cap, verifici cât vin mai e în pahar.
⚙️ Probleme de ritm
În afară de repetiții, ritmul e neuniform. Prima jumătate se mișcă greoi, cu multă vorbărie, scene în care personajele își explică unele altora lucruri pe care deja le știu.
E o întreagă sub-poveste despre selecția piloților pentru echipa națională care se dovedește inutilă pentru că, până la urmă, Zhang Chi decide să conducă el însuși.
Bine, exagerez un pic aici, firul ăsta narativ secundar are un scop anume, o dovadă că până și aici nu contează talentul, ci pe cine cunoști. Dar tot a fost cam mult.
🌭 Festival de cârnați
Și mai e o chestie: filmul e ce ai numi un „festival de cârnați”.
Efectiv, nu există femei cu replici. E o distribuție complet masculină în jachete de curse care urlă unul la altul despre presiunea pneurilor și contracte de sponsorizare.
🏆 Verdict
Una peste alta, trecând peste minusurile din prima jumătate, Pegasus 3 este un film bun, ridicat foarte mult de cursa de bază, adică de elementul care contează cu adevărat.
Vrei cursă pe cinste? Cursă pe cinste primești.
Secvențele de raliu sunt cu adevărat captivante, tema talent versus AI e tratată cu mai multă nuanță decât mă așteptam, iar prestația lui Shen Teng este la înălțime.
E un film rapid, zgomotos, uneori amuzant, despre un tip de vârstă mijlocie care refuză să lase un computer să-i spună cum să conducă.
Și în 2026, cu AI-ul vârându-se în toate (de la termostat până la viața ta amoroasă) încăpățânarea aia devine ciudat de emoționantă.
Dacă ai văzut primele două părți, ce să-ți zic? Don’t Stop Me Now.
Trailer
