Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Cum a devenit Nebunul disponibil pe Eventbook, cum am și plătit 20 de lei pentru un bilet online.
📖 Premisă
Acțiunea are loc în România lui 1992.
Un spital de psihiatrie este retrocedat unei mănăstiri, așa că bolnavii sunt evacuați.
Unul dintre ei, un anume Sava (Bogdan Farcaș – Neidentificat), se tupilează în pod și este uitat.
Asta până când face zgomot și-i sperie pe călugării care cred că au dat de dracul. La propriu.
Misterul este repede lămurit, așa că Sava își vede de proiectul lui, la care muncește de patru ani.
Se vede în poster la ce tot trebăluiește. Bine, apare și în trailer.
Fiind un scurtmetraj, nu mai scriu nimic despre poveste.
💭 Comentariu
Poate n-ați auzit, dar este un film românesc câștigător de Gopo, realizat de un regizor din Republica Moldova, Igor Cobileanski, cu o distribuție care conține nume cunoscute, precum Bogdan Farcaș și Sergiu Costache (Comatogen).
Sincer, am avut parte de o experiență inedită. Nu am citit nimic înainte despre Nebunul, nu am văzut imagini sau trailer, nimic.
Știam doar că a luat Gopo pentru cel mai bun scurtmetraj. Așa că am rămas plăcut impresionat de povestea în care ideile „năstrușnice” pot coexista cu viața bisericească. Sau, dimpotrivă, nu se împac deloc bine.
🎭 Sava și lumea lui
Sava este personajul care îți dă târcoale gândurilor și te face să pui la îndoială tot ce știai despre normalitate.
Felul în care este jucat, cu mersul acela bizar, cu mâinile ținute în șolduri într-un anume mod, cu șapca aia trasă pe cap, chiar te face să te întrebi dacă omul merge numai în diagonală sau este doar o falsă impresie.
Oare chiar este bolnav sau doar are idei care cad greu la stomac unora?
Dialogurile au hazul lor, dar fără să cadă în penibil, iar ironia vine de la sine, ca un râu molâu ce curge printre replici.
Sergiu Costache în rol de călugăr m-a spart. Are niște probleme medicale pe care le rezolvă în cele mai neortodoxe moduri, orice, numai să nu meargă la doctor.
⛪ O lume închisă
Un aspect care m-a dat puțin pe spate a fost modul în care sunt portretizate relațiile umane și ierarhiile.
N-o să insist prea mult pe acest aspect, pentru că are legătură chiar cu surpriza, să-i zic așa, a filmului, dar m-a întristat gândirea îngustă a unor oameni care propovăduiesc iubirea aproapelui, dar în realitate îl biciuiesc ca pe Iisus.
Cadrele din Nebunul construiesc o lume închistată, atât la exterior, cât și în interior.
⚖️ Micile probleme
Aș minți dacă aș spune că totul este roz. Uneori, filmul pare că nu știe exact ce vrea să fie (comedie, dramă sau parabolă), dar cred că tocmai asta este farmecul: este un film „neîndemânatic” din punctul de vedere al clarității, ceea ce poate fi derutant.
Un alt minus ar fi faptul că, la doar 44 de minute, nu apuci să te atașezi suficient de toate personajele secundare care, sincer, meritau mai mult timp pe ecran.
Povestea este suficient de suculentă încât să fie dezvoltată într-un lungmetraj.
În fine. Sunt mofturi.
🕊️ Despre „normalitate”
Nici nu am avut loc să dezvolt mai mult tema principală abordată, pentru că ar însemna să spulber surpriza din Nebunul.
Așa, pe ocolite, filmul vorbește despre bunătate și toleranță, două concepte care devin tot mai străine într-o lume mânată de răutate și ignoranță.
Acțiunea se petrece în urmă cu mai mult de trei decenii, dar mentalitatea oamenilor a rămas la fel. Dimpotrivă, cred că a și regresat din cauza efectului de turmă condusă de ciobani cu interese meschine.
🏆 Verdict
Potrivit lui Cobileanski, scenariul a fost scris pe parcursul a opt ani, filmările au durat opt zile, iar post-producția a fost terminată în trei luni. O să vedeți de ce a durat atât de mult ultima parte.
Mi-e greu să fac alte comentarii pe seama acestui film. Nici nu contează dacă Sava merită sau nu o cămașă cu închidere la spate, contează doar să fim mai buni unii cu alții și să nu frângem visurile altora.
Adevărata discuție este despre intoleranță și despre cine decide ce înseamnă „normal”. În ce sens? Nu vă rămâne decât să urmăriți Nebunul.
Trailer
