Fight against evil

admin 19 minute ago Acțiune Filme asiatice Filme chinezești Leave a comment

Nu stau să le bibilesc separat, atac la grămadă cele trei filme din seria Fight Against Evil.

📖 Premisă

Un polițist dur din nord-estul Chinei, Li Hongqi, nu poate să stea cuminte nici în vacanță, nici la o cafea, nici la o întâlnire amoroasă, nici măcar în ajunul nunții lui.

Dă mereu peste oameni răi. Și are un reflex pavlovian: îi lovește imediat.

În primul film, e vorba de o rețea de criminali locali. În al doilea (prequel), dă peste niște proxeneți în timpul unei întâlnire în orb, fix când încerca să-și găsească o nevastă.

În al treilea, e în concediu înainte de nuntă și, surpriză, dă peste traficanți de persoane. Băiatul are noroc în dragoste, dar compensează cu ghinion la infractori.

💭 Comentariu

Luptele țin filmele în viață.

Coregrafie rapidă, dură, murdară, cu obiecte, prin mașini, prin băi de bar, fără cascadorii vizibile.

Xie Miao lovește ca un om care chiar s-a antrenat toată viața. Nu e Donnie Yen, dar e pe aproape când vine vorba de viteză și precizie.

Sunt câteva secvențe memorabile de-a lungul celor trei filme: bătaia din baia barului din partea a doua, confruntarea din mașină din prima parte și finalul din partea a treia, unde dă nu peste dracul kung-fu-ului, ci peste tac-su.

Partea a doua mi s-a părut vârful francizei. Aici avem un antagonist malefic și puternic, iar atmosfera este cea mai serioasă.

Prima este mai mult de introducere. Și, sincer să fiu, nici nu am înțeles multe lucruri din ea, pentru că subtitrarea automată pusă la dispoziție de platforma iQIYI a fost la fel de bună ca o carte tradusă din engleză în română de un politician cu BAC-ul luat la 40 de ani, de la papetăria de la colțul blocului.

Ultima parte, lansată în 2026, are o temă sinistră, dar am simțit că începe să repete rețeta.

Din păcate, dialogurile de umplutură, actorii secundari lemnoși și melodrama cu lacrimi anunțate din trailer strică filmele. Sari peste 10 minute și nu pierzi nimic.

Problema e că între bătăi e multă vorbărie goală, dramă ieftină și personaje care par scoase dintr-o telenovelă de la ora trei după-amiază. Ai impresia că scriitorul s-a plictisit și a umplut cu ce i-a venit la îndemână.

În plus, scenariul are găuri cât casa. De ce face polițistul X? Nu contează, pentru că după aia se bate.

Cum a ajuns răufăcătorul acolo? Nu contează, că după aia se bate.

Franciza intră în categoria filmelor în care logica e oaspete, nu proprietar.

Și mai e ceva: toți răufăcătorii sunt răi pentru că așa trebuie. N-au motivație, n-au construcție, n-au nimic. Sunt doar saci de box cu picioare.

🏆 Verdict

Dacă vrei să vezi 90 de minute de pumni sănătoși și nu te interesează să plângi după personaje, merge partea a doua. E singura care stă în picioare ca film de sine stătător.

Trilogia asta e ca o masă copioasă unde garnitura e varză murată, dar friptura e perfectă. Mănânci friptura, împingi varza în farfurie și ești fericit.