Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
După o așteptare prea lungă de la filmul anterior, iată că a apărut Final destination: Bloodlines.
O să ne facă să ne temem de ceva?
🎬 Final destination: Bloodlines – Premisă 📖
Stefani (Kaitlyn Santa Juana) este o studentă eminentă, dar notele ei încep să se prăbușească brusc.
Motivul? Are un coșmar recurent cu un incident groaznic petrecut cu zeci de ani în urmă, soldat cu multe pierderi de vieți omenești.
Și în centrul acelui vis macabru se află bunica ei, Iris (Gabrielle Rose – The BFG), care a avut o premoniție la deschiderea unui restaurant de fițe cocoțat în vârful unui zgârie-nori, unde a reușit să evite o catastrofă.
Doar că nu te joci cu Moartea, care a pornit pe urmele supraviețuitorilor, un veritabil Thanos fără Mănușa Infinitului, și vrea să restabilească echilibrul în univers.
După ani și ani de măcelărit oameni, iată că Moartea a ajuns la arborele genealogic al lui Iris.
Stefani este singura care poate să-și scoată familia din ghearele Morții nemiloase.
Va reuși s-o păcălească sau Moartea își va lua tributul?
💭 Final destination: Bloodlines – Comentariu 🍿
Franciza a ajuns la episodul cu numărul 6 după o lungă pauză de 14 ani, ceea ce este inacceptabil din punctul meu de vedere.
N-or fi aceste filme realizări artistice de top, dar sunt foarte distractive (Final destination 4, nu zic de tine, du-te și stai la colț).
Acest Bloodlines știe exact ce trebuie să livreze audienței dornice de morți cât mai inventive și brutale și fix asta oferă.
🔧 Deschidere explozivă și efecte vizuale modernizate
Filmul debutează cu un prolog tensionat setat în trecut, unde o tânără Iris (Brec Bassinger – 47 meters down: Uncaged) perturbă planul Morții.
Fără să știe, salvează pe loc multe vieți, dar declanșează o serie de evenimente fatale care vizează descendenții supraviețuitorilor.
Se simte din start avansul tehnologic în ceea ce privește efectele speciale pentru că acea premoniție este excelent pusă în scenă și incredibil de viscerală.
Nu zic că este cea mai reușită din serie – pentru mine, scena cu buștenii din partea a doua rămâne lider indiscutabil -, dar este cea mai impresionantă vizual.
În afară de, bineînțeles, acel sânge digital care seamănă cu o mâzgă colorată cu carmin prea întunecat lipsită de strop de verosimil.
🧠 Poveste surprinzător de coerentă
Acțiunea se desfășoară pe coordonatele clasice, nu se prezintă la datorie cu vreo revelație de-ți vine să cânți Aleluia.
Cu toate astea, scenariul a acordat o atenție destul de mare și aspectului narativ, povestea fiind una care m-a surprins prin calitatea ei.
Nu avem parte doar de un șir interminabil de decese izvorâte dintr-o imaginație dusă la extrem, ci și de o poveste bine construită care a adus momente imprevizibile.
Face trimiteri subtile către filmele anterioare, fără să exagereze, legând cu fundiță evenimentele unele de altele și îmbogățind mitologia acestui univers în care masacrul este la ordinea zilei.
💀 Scenele mortale – deliciul fanilor
Evident că elementul principal este reprezentat de scenele de moarte elaborate și inventive și nu am ce reproșuri să aduc acestui aspect.
Scenariștii au legat muza cu un lanț gros și nu i-au mai dat drumul, altfel nu îmi explic inspirația pe care au avut-o de a concepe fel și fel de capcane monstruoase și de a transforma obiecte cotidiene în instrumente ale groazei.
De la un inel nazal prins într-un ventilator de tavan până la o mașină de tuns iarba care devine letală, filmul este tensionat și surprinzător la fiecare pas.
Și cele două exemple sunt prezentate în forșpan, nici nu îndrăznesc să pomenesc de alte instrumente mortale, dar vă asigur că sunt scene mult mai spectaculoase de atât.
🔪 Violență grotescă, dar bine executată
Filmul este violent până aproape de grotesc, nu se dă în lături de la nimic, Moartea își nimicește victimele prin cele mai complicate și malefice moduri posibile.
Ajută și faptul că acum posibilitățile tehnice sunt altele și imaginea arată foarte bine, cu mult peste producțiile anterioare care erau limitate ca buget.
Secvențele în care personajele ajung să bată la porțile Raiului sau să-l tocmească pe bătrânul luntraș Charon m-au îngrozit, dar mi-au și plantat pe buze un rânjet de satisfacție morbidă.
Cine este fanul acestor filme se va delecta cu un regal sadic de care, personal, mi-a fost foarte dor.
🧩 Tensiune constantă și paranoia cotidiană
Însă nu doar aceste scene au menirea de a îngrozi privitorul, regizorii au știut să transforme orice acțiune banală într-una cu potențial letal neașteptat.
Momentele premergătoare unei morți sunt ticluite cu un așa talent încât te fac să crezi că în orice clipă se va produce nenorocirea, dar lovitura finală vine când te aștepți mai puțin.
De asemenea, chiar și în clipele de relaș mintea îți joacă feste pentru că începi să te uiți chiorâș la orice obiect ce devine subit suspect și să te gândești la un lanț fatal de evenimente pornit de la un gest banal.
🎭 Actori anonimi, dar o legendă în rolul final
Actorii principali sunt, pentru mine, niște fețe complet necunoscute pe care nu le-am mai văzut în alte filme.
Așa că nu prea pot spune multe despre interpretări, sunt aceleași ca în orice film de groază, mai ales din seria Final destination. Își fac treaba, dar nimic mai mult.
Cu toate acestea, trebuie să fac o mențiune specială pentru Tony Todd (Candyman), care revine în rolul enigmaticului William Bludworth.
La șase luni după terminarea filmărilor, el a decedat din cauza unui cancer gastric, iar apariția lui este una memorabilă și emoționantă.
Puteți să râdeți de mine, dar am vărsat o lacrimă (sau mai multe) când l-am văzut atât de slăbit, semn că boala era într-un stadiu avansat.
Și mi s-a rupt inima ascultându-i monologul sfâșietor, nu mai era rostit de Bludworth, ci de Todd, care ne spune adio, conștient că nu mai are mult timp pe acest pământ.
Mi s-a făcut pielea de găină auzindu-l cum rostește, ca un profesionist desăvârșit, replici care vorbesc despre moartea iminentă a personajului său, în timp ce știa că îl așteaptă aceeași soartă.
Câtă tărie să ai în tine să fii în stare de așa ceva?
🏆 Final destination: Bloodlines – Verdict 👍 sau 👎?
Regizorii Lipovsky și Stein au reușit să găsească echilibrul perfect între elementele de groază, umorul negru și tensiunea gâtuitoare, oferind un film care respectă tradiția francizei, dar vine și cu elemente noi.
Am ieșit de la film satisfăcut pe deplin și am stat vreo 10 minute în fața ușii batante, ezitând să ies din AFI Cotroceni, atât de eficient este Final destination: Bloodlines.
În mod clar o să mă feresc de orice piercing ca dracul de tămâie și o să încerc să calc cât mai rar prin spitale.
Cât despre automatele de la care îți cumperi sucuri și dulciuri, mai bine mor de foame și de sete decât să mă ating de ele.
Sper ca filmul să aibă succesul scontat, pentru că îmi doresc să mai văd astfel de producții.
Sunt sute sau mii de modalități de a ucide oameni în feluri alambicate și brutale, totul ține de imaginație, așa că nu aș zice nu unui film pe an din această franciză, că nu m-aș plictisi – dimpotrivă, aș fi primul la coadă la bilete.
Ca să mi se îndeplinească dorința, am să arunc în fântână opt bănuți și sper să am noroc.
(4 / 5)
Trailer
