Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Mai trec un horror pe răboj odată cu acest It lives inside care a luat ființă din senin.
N-am auzit nimic de el până să-l urmăresc.
🎬 It lives inside – Premisă
Samidha (Megan Suri – Missing) este o americancă de origine indiană care își vede de treburile ei de adolescentă la liceu.
Mai o bârfă cu prietenele, mai o ocheadă aruncată flăcăului după care sunt topite toate fetele, adică activități școlare la care am participat cu toții.
Însă fosta ei cea mai bună amică, Tamira (Mohana Krishnan), începe să se comporte din ce în ce mai straniu, cărând după ea în permanență un borcan.
Problema cea mai mare pentru ea și pentru cei din jurul său este că borcanul nu-i unul nici cu miere, nici cu murături.
Era bine să fi fost așa.
Dar nu, el conține, conform spuselor ei, un monstru ce nu trebuie lăsat să deșurubeze capacul și să iasă-n libertate.
💭 It lives inside – Comentariu 🍿
Filmul este unul clasic din genul care atacă horror-ul mistic bazat pe legende și fabulații mitologice despre creaturi malefice a căror hrană sunt oamenii și sufletele lor.
Așadar, ca bază narativă nu invadează tărâmul originalității, dar are ceva care îl face să fie un pic deosebit.
Faptul că este bazat pe cultura hindi, una incredibil de bogată în asemenea povești, îi imprimă un farmec aparte greu de egalat de către istorisirile banale americane.
Însă asta nu este suficient pentru a rezulta un produs final care să fie și bun.
Dincolo de acest aspect, al influenței indiene, scenariul nu încearcă să eleveze genul, căzând victimă clișeelor obositoare și enervante care infestează astfel de filme.
Deja o dau în delir dacă mai scriu a infinita mia oară că aproape toate sperieturile sunt generate de o artilerie sonoră neîntreruptă care bubuie de mama focului.
Asta în condițiile în care potențialul de a ne speria într-un mod ingenuu există și este unul imens.
Cele câteva scene care nu apelează la bombardamentul auditiv au fost cele mai eficiente din punctul meu de vedere pentru că sunt bine construite și lovesc ca un baros peste fluierul piciorului.
De aceea nu înțeleg mania excesivă a regizorilor de a strica bunătate de idee prin folosirea celor mai leneșe tertipuri pentru care i-aș lăsa corijenți pe studenții de la film pentru utilizarea lor.
Există însă un element care lucrează în favoarea producției, anume demonul care arată de până și cel mai înfiorător coșmar ar avea, la rândul lui, coșmaruri generatoare de pipilică nocturn.
Nu apare prea des, doar spre final, și asta mi-a plăcut, menține suspansul la cote înalte.
Nu cred că asta a fost intenția originală a regizorului, ci mai degrabă motivele bugetare au dus la această parcimonie vizuală, dar rezultatul a fost unul satisfăcător când în final am văzut în toată splendoarea macabră bestia pocită.
Din păcate, cam aici se termină epitetele laudative pentru că în rest It lives inside nu se ridică deloc la nivelul așteptărilor generate de scenele de început care promiteau o experiență de neuitat.
Pe lângă minusurile consemnate anterior, scenariul nici nu se sinchisește să explice prea multe lucruri, așa că o bună parte din film am fost în ceață, nu aveam habar ce naiba se întâmplă.
De asemenea, este prezentă o altă hibă a producțiilor horror care taie din tensiune, anume scenele de groază care au loc în vis, nu în realitate.
Așa că ori de câte ori începea să se petreacă o secvență ce mustea a grozăvii inimaginabile creierul îmi trimitea semnale să stau potol că totu-i doar un vis și nimic nu va avea efect.
De cele mai multe ori a avut dreptate, dar au fost și momente în care s-a păcălit și atunci impactul a fost unul potent la nivel de zdruncinături sufletești.
Din punct de vedere tehnic pot spune că filmul se prezintă cu o paletă coloristică oarecum diferită, predomină nuanța cărămiziu roșiatic din motive pe care le voi menține ascunse.
Și la această senzație de nou contribuie și aspecte specifice Indiei, de la garderoba elaborată până la nenumăratele feluri de mâncare.
🏆 It lives inside – Verdict 👍 sau 👎
În ciuda faptului că nu mi-a plăcut cine știe ce, măcar pot să-l apreciez pentru că a adus o diversitate naturală.
Este un film original despre o legendă indiană, cu personaje indiene, cu trimite către cultura indiană, cu actori de sorginte indiană.
Nu este vreo reimaginare a unei opere clasice caucaziene dar cu schimbare de rasă ca apoi să ne fie aruncată iritanta și jignitoarea replică stupidă „Luați de aici diversitate”.
Bazinul de inspirație din zona hindi este unul aproape fără fund și aș vrea cât mai multe pelicule care să preia idei de aici.
La câte povești, basme, mituri, fabule au indienii, cred că în fiecare săptămână ar putea fi lansat un film bazat pe ele și tot ar dura ani și ani să fie epuizată această muză.
Doar că aici în afară de monstrul oribil și original care este făcut poștă de personaje nu prea sunt alte elemente care să mă determine să aduc mai multe laude filmului.
Este, totuși, un start decent pentru tânărul Bishal Dutta aflat la debut în lungmetraje și sper ca măcar noul val de regizori să renunțe la cutumele prăfuite ale genului și să aducă prospețime inovativă.
Momentan, pentru It lives inside nu pot să golesc mai mult de 6 farfurii pline cu mâncare delicioasă indiană.
Ca de obicei, potențialul este irosit și din cauza tâmpeniei de rating PG-13, filmul de față ar fi avut nevoie de un R ca la carte pentru a face cinste poveștii pe care s-a bazat.
(3 / 5)
