Cujo a fost lansat în anul 1983, unul prolific când vine vorba de producții realizate după scrierile lui Stephen King, filmul de față numărându-se printre cele trei lansate în acel an după Christine și The dead zone.
🎬 Cujo – Premisă
Povestea nu-i deloc complicată cu acest film și nici nu se pretează la discuții prea elaborate.
În prim-plan este un câine Saint Bernard, unul scump foc, o pufoșenie imensă de te pierzi prin blana lui.
Doar că matahala canină are ghinionul de a-și băga nasul pe unde nu trebuie, la propriu, și este pișcat de un, era să zic vampir, de un liliac.
Unul care nu este cu vaccinul la zi, deci are rabie pe care i-o transmite și lui Cujo.
Ce se întâmplă mai departe nu este deloc recomandat iubitorilor de câini.
💭 Cujo – Comentariu 🍿
Ideea pe care se bazează pelicula nu este atât de stufoasă încât să merite un film de lung metraj.
Tocmai de asta fix 43 de minute, adică prima jumătate, sunt de pomană pentru că se concentrează pe cu totul altceva.
Adică filmul ia în colimator o familie oarecare ce are necazurile ei legate de adulter și de situația financiară nu prea fericită.
De aceea am căscat la greu în perioada asta pentru că nu îmi oferea ceea ce doream.
De apreciat că a încercat să atragă atenția unor probleme cotidiene cu care se confruntă familia de pretutindeni, dar filmul se numește Cujo.
Unde-i câinele?
Într-un final rugile mi-au fost ascultate și în a doua parte a peliculei lui Cujo îi curg balele a turbare și se dezlănțuie iadul.
După ce-și face antrenamentul de încălzire, i se pune pata fix pe familia pomenită anterior, de fapt pe o mamă și pe fiul ei care au venit să-și repare hârbul.
Și în loc de mecanic au dat peste dulăul parcă sosit din infern.
Trebuie aplaudată până la înroșirea palmelor echipa de machiaj deoarece a făcut o treabă de senzație cu câinele.
Este spoit eficient și arată groaznic, chiar dă senzația că este neam cu Cerber, atât de diabolică îi este înfățișarea și turbat comportamentul încât naște automat coșmaruri urinare.
Bucata de final este groază în forma ei pură pentru că te simți complet neajutorat într-o asemenea situație.
Senzația de teroare este amplificată atât de locul în care se desfășoară acțiunea, unul care îți declanșează claustrofobia, cât și de perioada în care este plasat filmul, una în care nu aveai acces la atâta tehnologie pentru a chema ajutor.

Trebuie să recunosc că m-a surprins cu o sperietură teribilă deoarece editarea și camera de filmat m-au convins că ea va veni dintr-o direcție, dar m-a luat pe nepregătite din direcția opusă.
Mi-a tresărit inima atât de tare încât au zburat instantaneu toți puricii de pe mine.
De menționat actoria destul de bună pentru un film de acest gen, unul ieftin, fără nume sonore în fața sau în spatele camerelor de filmat.
Cu toate astea, actorii principali au depus un efort consistent în a transmite o groază reală care creștea în intensitate cu fiecare atac dușmănos al turbatului Cujo.
Dee Wallace (E.T.) și Danny Pintauro, care a debutat și a și atins apogeul cu acest film, și-au îndeplinit treaba ca la carte, făcându-ne să suferim trup și suflet alături de personajele jucate.
Mi-a atras atenția un nume devenit ulterior celebru, anume directorul de imagine Jan De Bont aflat la început de carieră pe la Hollywood.
El avea să-și pună amprenta asupra cinematografiei odată de regizarea lui Speed.
🏆 Cujo – Verdict 👍 sau 👎
Filmul este meseriaș din momentul în care câinele o ia haihui complet, chiar nu am ce să-i reproșez odată de cronometrul trece de 60 de minute.
Deși nu se duce în visceralul sângeros la care se preta, pelicula este terifiantă mai mult prin ideea împlântată în creier.
Aceea că prietenul cel mai bun al omului poate deveni din senin inamicul cel mai fioros și nu mai ține cont de nimic pentru că rațiunea îi este distrusă de rabia nenorocită.
Păcat că începutul foarte lungit s-a lins prea mult în dosul narativ și a împuțit impresia generală, altfel acest film ar fi fost unul de pomenit peste ani și ani la nivel calitativ.
Dar are menirea de a te transforma instantaneu într-un iubitor avid de pisici pentru că te vei uita chiorâș la un câine după ce vizionezi acest film.
Pe mine m-a determinat să cumpăr 7 zgărzi țepene să le am în caz că și potaia mea o ia razna din senin.
(3,5 / 5)
Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți