Freddy vs Jason

admin 13/10/2023 Horror 2 Comments

Nu prea aveam ce pune în acest Vineri, 13, că originalul deja este făcut, așa că m-am gândit la Freddy vs Jason.

Cine o citi articolul în toiul verii probabil crede că am luat-o razna, ce vineri, ce 13?

🎬 Freddy vs Jason – Premisă

Prăjitul cu gheare Freddy (Robert Englund – A nightmare on Elm Street) doarme somnul de veci în iad, că se pare că lumea a uitat de el.

Și dacă nu își aduce nimeni aminte, el nu poate ieși la atac. Sătul să tot joace popa prostu` cu diavolul, iubitorul de pulovere de prost gust îl scoate din mormânt pe Jason (Ken Kirzinger).

Îl știți, ăla cu mască de hochei și macetă care feliază la foc automat ce-și face veacul pe la Crystal Lake.

Planul lui Freddy este simplu, îl asmute pe Jason asupra celor din lumea reală astfel încât, cumva, oamenii să se ducă imediat cu gândul la el, dându-i combustibilul necesar să iasă la atac.

Și cine-s cei mai potriviți pentru o baie de sânge?

Ei bine, un grup de adolescenți enervanți care parcă și-o caută cu lumânarea.

💭 Freddy vs Jason – Comentariu 🍿

Înainte să fie Alien vs Predator sau Batman v Superman a fost acest film care a pornit de la o idee, n-am cum să o ocolesc, genială.

Să pui față-n față pe doi dintre criminalii legendari ai francizelor horror era un gând la care orice fan se umezea imediat.

Prima problemă, de fapt cea mai mare, care își ivește fața schimonosită este scenariul scris de doi novici pe atunci care erau la prima aventură.

Bine, ei au rămas la acest stadiu și după mai bine de 20 de ani pentru că au mai scris doar alte 2 filme, Friday the 13th și Baywatch, ambele vai mama lor.

Așadar, ideea era meserie, dar mai greu cu transpusul ei în practică.

Pentru a ne face să uităm prima jumătate de film care este tangențială cu catastrofa, ăștia doi au umplut scenele cu țâțe și cururi.

Astfel au sperat să ne facă să ne concentrăm atenția acolo și nu la acțiunea flască.

Filmul abia în a doua bucată își respectă titlul, când cei doi mătrășitori o dau parte în parte, tur și retur, să fie șansele egale, o confruntare pe propriul teren și una în deplasare.

Aici recunosc că producția devine distractivă și se ridică la nivelul așteptărilor. Eh, măcar până pe la jumătate.

Bătăliile sunt sângeroase, se lasă cu multe eviscerări și sunt și diferite, fiecare apelând la punctele forte când organizează meciul în propriul fief.

Freddy se folosește de șmecheria cu coșmarurile ce devin sau sunt reale, iar Jason dă cu maceta, și iar dă cu maceta, și când obosește dă din nou cu maceta.

Există dovezi de oarece imaginație în coregrafia acestor confruntări, sunt utilizate multe obiecte contondente, împlântătoare, tăietoare sau arzătoare, ceea ce este de bun augur.

Pentru privitor, desigur, nu pentru cei implicați.

Însă se simt constrângerile bugetare, nu arată chiar bine, ba sunt secvențe ridicole la nivel vizual, unele acțiuni fiind de-a dreptul ilare.

Păcat că nu s-a luat mai mult în serios, uneori tinde spre o parodie, și una proastă, fapt ce m-a deranjat mai abitir decât alte inepții presărate cu mărinimie de un scenariu neinspirat.

Observați că nu pomenesc nimic de personajele umane, n-are niciun rost, sunt enervante, stupide și nu nasc niciun fel de empatie.

Atât de prost sunt scrise, poate dinadins, încât m-au determinat să fiu suporterul celor doi monștri imortali și voiam să mă scape cât mai repede de azvârlitorii de replici insipide.

Hai măi, Kelly Rowland de la Destiny`s Child? Filmul reprezintă debutul ei și m-a făcut să-mi pierd respirația de nu credeam că mai supraviețuiesc, atât de prost joacă.

Și aveam și o dilemă arzătoare, nu știam cu cine să țin.

Cu Freddy, cu Jason sau cu șleahta de nevolnici care stăteau ca mielul la tăiere?

Voi de partea cui v-ați da?

🏆 Freddy vs Jason – Verdict 👍 sau 👎

Deși nu-s mare fan al francizei mascatului cu maceta, potența acestuia este una la cote maxime, încă are vlagă-n el să mai apară în filme, doar că nu are cine să facă unele bune.

În schimb, Freddy este preferatul meu din grămada de răufăcători macabri apăruți în perioada anilor 1970-1980 pentru că este diferit și înfiorător, nu prea poți scăpa de el.

Filmul de față încearcă să monetizeze un concept cu potențial imens, dar ceva a lipsit pentru a-l duce pe cele mai înalte culmi.

N-ai cum să lași o asemenea premisă pe mâna unora care până atunci scriseseră doar compuneri de dragoste gagicilor care i-au refuzat.

La revedere nu mi s-a mai părut o mizerie atât de mare precum mi-o aminteam, are momentele sale de izbăvire în care primează carnagiul trupesc, dar nu-i de ajuns.

Au crezut că este suficient titlul pentru a ieși un film bun, dar este nevoie și de o poveste, măcar decentă, dacă nu mai mult de atât.

Nu zic demnă de Oscar, dar una care să nu fie plină de erori de continuitate sau hăuri logice care să contrazică aspecte din precedentele producții din cele două francize.

De final, hai să fiu generos și să mențin filmul pe linia de plutire, să nu-l las să se înece sau să recadă în uitare, așa că-i fac 6 injecții cu Hypnocil.