Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Proaspăt prezentat la TIFF 2023, Stric (Unchiul) a poposit rapid și pe platforma TIFF Unlimited.
🎬 Stric – Premisă
Încep ca o compunere de școală.
Se apropie Crăciunul și o familie de trei formată din mamă, tată și copil se pregătește asiduu pentru această sărbătoare.
Masa este plină de bunătăți aburinde, pomul este împodobit, iar ei așteaptă cu nerăbdare sosirea unchiului din Germania care vine cu brațele pline de cadouri.
Ah, să nu uit, suntem în Croația undeva prin anii 1980.
Dar zici că-i România, că și ei sunt săraci și privați de bunurile decadente ale capitalismului.
Deja văzul unei banane este un vis umed, cât despre video, discutăm de SF.
Când apare unchiul, hm, parcă este ceva în neregulă, atmosfera nu-i una chiar jovială, iar musafirul are o atitudine destul de tiranică.
💭 Stric – Comentariu 🍿
Stați liniștiți pe poleiala voastră, și de aș vrea să vă stric plăcerea de a urmări Stric nu pot.
De ce? întrebați voi cu o candoare în glas.
Pentru că n-am habar ce ambalajul mă-sii de bomboană pietroasă am urmărit.
De fapt, știu, că am văzut imaginile mișcătoare, nu sunt încă orb, doar că n-am prea priceput și ce semnificație au.
Atât de misterios a fost filmul de mă uitam precum Ciolacu-n DEX la definiția propășirii. Adică mă uitam ca prostu`.
Sau poate că este totul este atât de evident încât nu am văzut pădurea din cauza copacilor.
Desigur, sunt niște elemente care dau de gol faptul că privirea este păcălită de scenele care se succed pe ecran.
N-am fost în Croația, dar din geografia pe care o mai țin minte din școală cu siguranță nu dogoare soarele pe cer de Crăciun.
Și când mai sună și un telefon deja creierul a făcut implozie.
Stric este, sau se vrea a fi, un film psihologic cu o enigmă greu de pătruns. Parțial cred că a și reușit pentru că m-a ținut în permanență în șuturi narative de nu mai știam de capul meu.
Pe măsură ce cina cea de taină avansa, eu scrijeleam tot mai multe teorii cu privire la adevărata însemnătate a gesturilor criptice și privirilor bizare pe care și le aruncau personajele.
Este clar că este cineva nebun în toată această poveste, dar cine?
Și care este scopul nedeclarat al acestei cine care nu-i deloc una normală?
La întrebările astea filmul nu vrea, nici să-l sufoc cu beteală, să răspundă concret.
Mi-a aruncat niște fărâmițe microscopice de informații care nu m-au săturat deloc, dar a trebuit să mă descurc cu ce am.
Din păcate, la un moment dat devine obositoare repetitivitatea laitmotivului principal.
Reluarea aceleiași teme ascunse nici nu aruncă lumină în întuneric, dar nici nu contribuie la vreo extinderea a micului univers în care ne ducem veacul.
Apropo, în caz că vă trece prin cap să aruncați un ochi pe el, Stric este și un pic porno, dar nu direct, ci pe plan secundar pentru că oamenii se tot uită la o casetă uzată din genul XXX.
Plus că este la mare căutare masturbarea, oriunde, oricând și sub orice formă.
Se cam exagerează, că respectivele scene nu împrăștie cine știe ce sens, dar oricum nimic nu pare a avea logică în film, așa că nu mai contează prezenta unor secvențe de acest tip.
🏆 Stric – Verdict 👍 sau 👎?
Până să scriu aceste rânduri mi-am schimbat de vreo două ori părerea cu privire la film.
Ba că-i bun că nu l-am priceput pe de-a-ntregul, ba că-i prost că nu l-am priceput pe de-a-ntregul, uite așa am jonglat cu verdictul.
Aduce, cam de departe, cu Beau is afraid pentru că nu știi ce a vrut să transmită autorul scenariului, iar explicațiile sunt ca promisiunile guvernului, vorbă lungă neasumată care nu te lămurește.
Rămân de apreciat suspansul gros de să-l tai cu barda și negura intelectuală în care ne plasează firul narativ.
Faptul că încă mă gândesc la simbolistica acelei mese de Crăciun este un lucru bun pentru Stric, înseamnă că și-a atins țelul, chit că realizarea nu-i foarte captivantă la nivel vizual.
Una peste alta, jur că urmărind filmul mi s-a făcut brusc o foame teribilă de aș îndesa în portbagaj vreo 7 copane zdravene de curcan.
(3,5 / 5)
