Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
M-a lovit cheful de filme cu privire la misiunile Apollo și care era cel mai potrivit de urmărit dacă nu Apollo 13?
Da, ăla cu „Houston, we have a problem‟.
🎬 Apollo 13 – Premisă
În anul 1970 USA se pregătea să zvârle spre Lună misiunea Apollo 13, a treia de acest gen menită să ducă oameni pe solul neprimitor al satelitului la care urlă câinii noaptea.
Astronauții erau pe felia lor, se antrenau de mama focului și Jim Lovell (Tom Hanks – Forrest Gump), șeful echipajului, era entuziasmat că va ajunge să se joace în colbul lunar.
Că doar ce se poate întâmpla rău?
Eh nah, de aia s-a făcut film după Apollo 13 și nu după 12 sau 14, pentru că dă pojaru-n echipaj și în ultima clipă este înlocuit pilotul original cu rezerva Jack (Kevin Bacon – Friday the 13th).
Deși relațiile dintre cei trei ocupanți ai rachetei nu erau atât de bine închegate, a fost luată decizia că merge și așa.
C-o fi de bine, c-o fi de rău, vom vedea pe parcursul filmului.
💭 Apollo 13 – Comentariu
Filmul este regizat de Ron Howard (Thirteen lives) și este bazat pe fapte reale.
Pentru cei pasionați de căscat ochii-n stele și-n postul de televiziune NASA (am scris NASA, nu Nașul), Apollo 13 nu cred că a venit ca vreo mare surpriză în ceea ce privește prezentarea evenimentelor.
Dar pentru omul de rând, care nu prea le bunghește cu rachetele spațiale care nu aparțin de Elon Musk, acest film este o producție interesantă și captivantă.
Apollo 13, ca dramă tensionată, este o peliculă nemaipomenită pentru că deși cunoști finalul, călătoria zdruncinată până acolo te va ține într-o permanentă stare de neliniște.
Pare-se că această misiune chiar a fost cu ghinion pentru că aproape tot ce se putea întâmpla nasol în spațiu s-a și petrecut.
Bine, nu luați de bun ce scriu sau ce ne spune filmul, că-s sigur că au băgat din burtă multe belele să-l facă mai atractiv, dar chiar și așa mi-a trezit o senzație de teroare pură.
Să fii acolo, sus, la sute de mii de kilometri depărtare de siguranță, înconjurat de un cosmos întunecat, neprimitor, mortal, fără să poți face ceva, știind că viața depinde de minute, nu, chiar de secunde, brrrr, mă ia cu frisoane.
Drama celor trei captivi într-o navă spațială bușită este înfiorătoare și filmul redă cu mult talent niște momente disperate și terifiante.
Nu degeaba este atât de lăudat.
Ron Howard reușește să creeze o poveste cu adevărat înfricoșătoare care te terfelește prin nenumărate stări emoționale de îți pierzi toate coordonatele după care te ghidezi.
Este senzațional din acest punct de vedere și nu face decât să îți crească aprecierea pentru astronauți, probabil cei mai curajoși oameni de pe planetă.
Să fii lansat de bunăvoie într-o ghiulea vitezomană în mijlocul unui spațiu vast unde depinzi de priceperea altora (asta dacă mai apuci) să supraviețuiești în caz de probleme? Chiar îți trebuie ditamai fuduliile.
Dincolo de aspectul uman, Apollo 13, chiar și la aproape 30 de ani de la lansare, impresionează la nivel tehnic.
Nici nu ziceam că mă uit la un film, ci mai degrabă la un documentar real, făcut la fața locului.
Pare extrem de realist, cel puțin a reușit să transmită această senzație de verosimil audienței generale, habarnistă în acest domeniu.
Sunt convins că multe aspecte ce țin de tehnologia spațială îi fac să râdă pe cei care lucrează la NASA, dar pe mine a reușit să mă păcălească.
Efectele speciale sunt impresionante și acum, darămite atunci.
Și să pierzi Oscarul în fața lui Babe mi se pare cam de porc. Asta deoarece nici nu știai unde sunt efectele speciale inserate, atât de bine sunt făcute. Pe când la Babe îți dădeai seama imediat.
Dar a recuperat la cel mai bun sunet și cea mai bună editare pentru că da, aici a fost ireproșabil.
🏆 Apollo 13 – Verdict
Spre deosebire de alte producții care se iau la trântă cu spațiul, Apollo 13 s-a concentrat mai mult pe poveste și dramă decât pe spectacol și senzaționalism.
A încercat să se mențină în limitele realismului, nu să o dea în fantasmagorii incredibile.
Și în mare parte i-a ieșit.
Componenta umană este una care impresionează în ciuda previzibilității finalizării misiunii.
Că există și multă dramatizare, este adevărat, dar era necesară pentru a transforma povestea într-una fascinantă pentru audiență. Am văzut documentare pe această temă și dacă filmul se menținea pe aceeași linie ar fi plictisit lumea.
De la actoria căreia nu am ce reproșuri să îi aduc (colcăie de nume mari) și până la cadrele mirobolante cu spațiul vast care te fac să se simți ca un atom insignifiant, de la realizarea tehnică aproape fără cusur până la suspansul cauzat de nenumărate defecțiuni, Apollo 13 m-a plimbat prin multiple stări sentimentale.
Filmul începe cu adevărat din momentul în care racheta este lansată spre eternul eter vast, tocmai aici aș avea mica mea critică de adus acestei producții, până atunci a fost destul de banal.
Dar asta nu m-a supărat prea rău, am decis că este cazul să colectez 9 bolovani lunari pentru efectuarea unor experimente științifice.
(4,5 / 5)
